Grupul infracțional care dorea, printre altele, să schimbe numele României în Getica avea și un soi de fundament epistemologic definit ca ”veritocrație bazată pe adevărul divin”. Pentru că publicul trebuie să știe ce înseamnă cu adevărat veritocrația, mă voi referi mai întâi la acest termen, folosind definirea pe care o dă conceptului chiar fondatorul. Profesorul Harry Collins de la Universitatea Cardiff explică în felul următor.

”În vest, adevărul este erodat de idei post-moderniste, cum ar fi faptele alternative. Odată ce adevărul nu mai este valorificat, este un drum scurt prin populismul naționalist până la fascism. Pentru a combate acest lucru, trebuie să stabilim ideea de „veritocrație” ca formă de guvernare. O veritocrație este o democrație în care adevărul este atât de apreciat încât promisiunea de a spune adevărul va deveni o trăsătură centrală a manifestelor electorale ale politicienilor, care alimentează ideea veritocrației mai adânc în cultura națională. O înțelegere adecvată a naturii științei poate susține ideea de veritocrație. Această înțelegere adecvată nu va repeta mitologia filosofiei și istoriei științei post-Al Doilea Război Mondial, ci va începe cu revoluția mult mai conștientă din punct de vedere social în înțelegerea noastră a științei, care a început în anii 1960 și 1970. Cu toate acestea, un „val trei” de studii științifice va justifica știința, nu ca factor de certitudine pentru politici, ci ca modalitate de a paria în dezvoltarea celei mai bune înțelegeri a lumii observabile. Cheia este că știința depinde de adevărul moral în încercările sale de a dezvolta adevărul de corespondență. Știința, la fel ca legea, ar trebui să fie un „check and balance” în democrațiile pluraliste și o lecție obiectă despre cum să urmărească adevărul în luarea deciziilor”.

Până aici, totul este extrem de clar, deși puțin cam utopic, însă Adrian Robertin Dinu, liderul „Statului Major al Comandamentului Vlad Țepeș” și ceilalți membrii au furat ”veritocrația” și au adaptat termenul așa cum au dorit ei, scoțând din ecuație știința și înlocuind-o cu ”adevărul divin”. Concepția ia o altă turnură și recunoaștem trimiterile la ceea ce se numește ”Legea lui Unu”. David Wilcock, în unele lucrări și emisiuni ezoterice, discuta frecvent despre acest concept, asociindu-l cu ideea de evoluție colectivă a conștiinței.

Diverse persoane din comunități de tip newage, pun accent pe conștiința unificată și pe faptul că realitatea fizică este un rezultat al unui câmp unitar de conștiință. „Legea lui UNU” este în esență un concept care proclamă unitatea și interconexiunea tuturor ființelor și a tuturor lucrurilor, fiind interpretat în special în cadrul unor texte spirituale, ezoterice sau filosofice. În afara interpretărilor foarte speculative, ideea centrală rămâne aceea că există o singură sursă a creației, iar noi, ca entități individuale, suntem doar expresii ale acestei Unice Conștiințe.

În spatele acestei ”Legi al lui UNU” se poate ascunde foarte ușor un tiran, un fals guru. Prin auto-atribuirea unui descendențe divine ”trimisul lui Dumnezeu pe Pământ” se auto-împuternicește, concentrează Puterea Absolută în mâinile lui ceea ce duce la o îngrijorare legitimă. De-a lungul istoriei, multe mișcări spirituale sau religioase – indiferent dacă au fost inițial animate de bune intenții – au ajuns să fie deturnate de persoane care se proclamă „adevărata autoritate”, „unicii deținători ai cuvântului divin” ori „trimiși ai lui Dumnezeu”, explică psihologul Valentin Pescaru.

Ați recunoscut mai mult ca sigur cum este construită gândirea ”filosofică” a lui Guru Călin Georgescu, împărtășită, după cum vedem, în documentele programatice ale Comandamentului Vlad Țepeș. Este un colaj dintre veritocrația întoarsă ca o mănușă și bizara Lege a lui Unu de inspirație New Age.

Acum, știm în amănunt cine ne este ”salvatorul”.

Gheorghe Smeoreanu