Dragă parlamentarule,

 

Te-am înjurat 26 de ani pe unde te-am prins.

 

O meritai. Ai fost prost, corupt, ridicol, oportunist, laş, nesimţit, mizerabil, chiulangiu.

 

De acum, nu te mai înjur, cel puţin o bucată de vreme.

 

Fiindcă am ajuns să mă bazez pe tine, corupt sau nu, aşa cum eşti tu.

 

Corupt, dar, cu unele excepţii, fără grade pe umeri.

 

Ridicol şi oportunist dar, tot cu unele excepţii, descoperit, nu acoperit.

 

Laş, nesimţit, oportunist, dar fără dosare politice, cătuşe la breakingnews şi mandate de arest preventiv pe alese.

 

Mizerabil şi chiulangiu dar supus ştampilei mele de alegător.

 

Prefer să mă conducă proştii şi corupţii decât gradaţii şi acoperiţii.

 

Îi prefer pe cei care votează decât pe cei care mă interceptează.

 

Prin urmare…

 

Te iubesc, parlamentarule, aşa cum eşti tu şi nu credeam să fiu obligat să simt vreodată acest sentiment, ba chiar să ţi-l şi împărtăşesc.

 

Te iubesc, fir-ai tu al naibii, cu marile tale defecte tale cu tot, fiindcă eşti măcar o fărâmă al meu, nu al forţelor oculte, al binoamelor şi trinoamelor.

 

Te iubesc că nu mai am pe cine iubi în ţara asta de năimiţi, numiţi, ameţiţi şi favoriţi.

 

Te iubesc pe tine dintre toţi cei nesimţiţi.

 

Aici am ajuns, la limita limitei, a sentimentelor şi speranţelor.

 

Al tău alegător fără voie,

 

 

Gheorghe Smeoreanu