Când aveam 18 ani, am vrut să mă fac psiholog. Și m-am făcut.

Am renunțat însă repede la această meserie, iar decizia a fost luată în urma unei bizare întâmplări.

Când a venit vorba să propunem fiecare student o temă pentru examenul de licență, eu am spus: Psihologia politicii.

Marele profesor care a fost Paul Popescu-Neveanu m-a privit cu interes și a zis că e de acord, că e o temă excelentă.

Nu a trecut însă multă vreme și profesorul meu m-a dezamăgit crunt. Mă chemase să îi dau un plan al lucrării și când l-a citit a zis:

-Despre ce ai scris tu aici ?

-Despre Psihologia politicii.

-Păi, cine ți-a dat această temă ?

-Am propus-o eu și dumneavoastră ați fost de acord.

-Eu am înțeles Psihologia muncii, a zis profesorul, mințind grosolan, întrucât psihologia muncii este o ramură a psihologiei și nu putea fi titlul unei teze de absolvire.

De aunde să fi știut eu atunci că Paul Popescu-Neveanu promovase tema Psihologia politicii, iar cei care aveau grijă de puritatea ideologică a facultății respinseseră ideea. Cum să te ocupi de Psihologia politicii în comunism ?

Acum, regret enorm că am abandonat psihologia și, mai ales, că nu m-am ocupat de Psihologia politicii. Aș fi putut răspunde, științific, la următoarele întrebări:

Cum e posibil ca milioane de români să se lase influențați de propaganda unei televiziuni al cărei patron este condamnat penal și îl paște pușcăria ? Cum de nu înțeleg milioane de români că Victor Ponta și camarila sa își doresc să slăbească justiția pentru a nu plăti pentru ceea ce au furat ? Cum se face că românii nu își doresc ca hoții să plătească și se aruncă, plini de ură, asupra celui care apără justiția, iubindu-i și votându-i pe cei care vor să o controleze ?

Nu am făcut niciodată o lucrare de licență despre Psihologia politică. Am plecat de la profesorul Neveanu la profesorul Gheorghe Ionescu și am scris o lucrare despre schizofrenie.

Schizofrenia apare atunci când eul este divizat, iar o parte a lui rămâne ancorată în realitate, în vreme ce o altă parte se predă lumii delirului.

Așa se face că, acum, sunt tentat să vorbesc despre schizofrenia națională.

M-a ajutat oare psihopatologia mai mult decât credeam să înțeleg psihologia națională și psihologia politicii de azi ?

Cine știe…