Domnii Papahagi, Baconschi și Bănescu, precum și cei care se situează de partea lor în disputa despre sincronizarea sărbătoririi Învierii, par a nu crede în Lumina Sfântă.

Mă tem că domniile lor consideră Lumina Sfântă, fără să aibă curajul de a recunoaște acest fapt, un aspect al folclorului ortodox, o chestiune rudimentară, ținând de prejudecăți și înapoiere spirituală.

Nu exclud faptul că acești domni văd chiar și Ortodoxia prin aceeași prismă, din moment ce Vasile Bănescu ne spune că dreapta credință însemnă ”o singularitate cu care ne place să facem paradă”.

Pe cei care analizează cu scepticism ideea sincronizării pascale, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei îi ceartă aspru, acuzându-i de ”perfidă gelozie și patologică zgârcenie confesională”.

Se pare că acest personaj este pe punctul de a-i rușina și ocărî pe ortodocși.

Nu, stimabile, nimeni nu ”sacralizează calendarul”, dar recunosc că unii, printre care mă număr, apreciem unitatea ortodoxă, chiar dacă nu o confundăm ”grosolan” cu un adevăr de credință.

Evident că dacă ” am sărbători Paștele corect din punct de vedere calendaristic”, Sfânta Lumina s-ar aprinde, dar asta cu condiția să o facem cu toții, la unison, în frunte cu Patriarhia Ierusalimului.

Ce vor, de fapt, cei care au lansat ideea este ca rușii, bielorușii și sârbii să fie eventual lăsați în ofsaid, chiar cu riscul de a face din aprinderea Luminii Sfinte un eveniment local, iar din Ortodoxie o debara a creștinătății.

În comunicatul de presă al Patriarhiei ideile sunt cât se poate de clare:

” Rațiunea pentru care Bisericile Ortodoxe care au adoptat în mod firesc calendarul corectat au decis totuși (în 1927) să sărbătorească în continuare (doar) Paștele împreună cu celelalte Biserici refractare la această îndreptare calendaristică a fost și este încă păstrarea unității ortodoxe în jurul celei mai importante sărbători creștine: Învierea Domnului.”

Păstrarea unității lumii ordodoxe este cheia înțelegerii acestei situații.

Cum poate fi rezolvată problema ? Explicația Patriarhiei este, de asemenea, limpede:

” Soluționarea acestei probleme, care NU este una de natură dogmatică, ci una de unitate inter-bisericească, presupune reînceperea unor consultări între Bisericile Ortodoxe și decizia unui viitor și necesar Sinod pan-ortodox”.

Consideră domnii Papahagi, Baconschi și Bănescu precum că fac, împreună, cel puțin cât un Sinod ? Sunt prea inteligenți și cultivați pentru a ști că demersul lor nu poate avea consecințe concrete.

Și atunci ?

Atunci, s-a lansat o idee dezbinatoare menită să arate că a fi ortodox este o stare fluidă ce poate trece lejer în alte stări, precum catolicismul sau protestantismul, poate chiar în starea ateistă.

Se urmează calea neomarxistă a politicilor de gen, cu consecințele știute, printre care atomizarea socială și uniformizarea, calea regală spre modializare.

Revenind la tema Sfintei Lumini, voi spune că, evident, nu ține de calandar, putem folosi chiar și calandarul maiaș și tot se va pogorî asupra creștinilor ortodocși.

Problema, așa cum a fost pusă acum, vizează opoziția dintre ”lumea civilizată” și ”lumea barbară”, dintre Occident și Răsăritul creștin, iar amintiții domni nu fac decât să folosească valorile creștine într-un demers propagandistic de joasă speță.

Probabil că, totuși, am fi putut ignora tema, pentru a nu ne tulbura în Săptămâna Patimilor.

Gheorghe Smeoreanu