Curg fluxurile de știri cu privire la Buget și românii nu reușesc să înțeleagă ce se întâmplă.

PNL repetă ca un papagal că investițiile vor scoate țara din criză, PSD acuză coaliția de guvernare că impune austeritatea.

Cine are dreptate ?

Ceea ce trebuie să știe cetățeanul și e bizar că nu a aflat nici după 30 de ani este că PNL se focusează pe companii, în vreme ce PSD se referă la creșterea puterii de cumpărare.

În principiu, dezvoltarea economică prin investiții se regăsește într-o creștere fundamentată a veniturilor populației, așadar politica liberală este mult mai rațională. Cum să consumi fără o acoperire în economia reală ?

Problema este că printr-o serie de mecanisme profitul înregistrat de investiții nu se întoarce și nu se regăsește în creșterea nivelului de trai, fie pentru că prin optimizări banii ajung în afara granițelor fără să fie vămuiți de buget, fie pentru că pur și simplu capitalul străin acționează pe principiul lovește și fugi.

O paradigmă a sublimării investițiilor în nivelul de viață funcționează în țările dezvoltate, posesoare de capital, dar în țări precum România este doar o umbră palidă.

Așa se face că singura certitudine rămâne consumul.

Pentru a evita dezechilibrul, un buget bun trebuie să excludă ideea de austeritate care semnifică, practic, o hoție frumos justificată moral.

Ce ne facem însă dacă românii nu pot ajunge la o înțelegere corectă a acestei situații ? PSD nu își găsește cuvintele pentru a explica situația prezentată în rândurile de mai sus fiindcă în orice moment ar putea fi acuzat că este un partid antieuropean.

Tocmai a spus premierul Cîțu că social – democrații vor să scoată România din UE, deși, fie vorba între noi, tocmai ei sunt cei care au adus țara în UE și NATO.

Cum să vorbești pe înțeles când constructele manipulării îți interzic să vorbești ?

Aceasta este capcana în care a căzut PSD de câțiva ani și din care nu va putea ieși decât în urma unor studii de laborator intense care să surprinsă specificul românesc al situației. Partidul lui Marcel Ciolacu nu se poate inspira din practica socialiștilor europeni deoarece altele sunt condițiile în țările dezvoltate.

Din păcate, nu există semnale că PSD ar fi preocupat să își găsească noi modalități de dialog cu românii, preferând vechi concepte pe care liberalii știu să le contracareze eficient.

În concluzie, PSD trebuie să învețe să vorbească o altă limbă, una care încă nu a fost încă inventată.

Este condiție sine qua non pentru ca social – democrații să ajungă la orechile românilor.

Gheorghe Smeoreanu