Îmi e mai frică de prostia globală decât de încălzirea globală. De curând, am postat pe Facebook un text scris în maniera adepților lui Călin Georgescu:

”Siztemul.a aflat ca Domnul Calin Georgescu urma sa o viziteze pe advocata Vasilica Enache, advocata victima din blocul de la Rahova, dumnezeu so ierte care urma sa il apere an procesul deschis de Parchetul General. Avind o viziune a exploziei, duoamne Cristella la oprit sa plece de acasa an ultimul moment”.

Spre surprinderea mea, pe lângă cei care s-au distrat, au fost și unii care au luat falsul acesta grosolan în serios. Cineva a comentat ritos:

” Uneori, destinul pare să se joace pe muchie de cuțit între viață și moarte. Vizita neîmplinită a domnului Călin Georgescu către avocata Vasilica Enache – și avertismentul providențial al doamnei Cristella – arată că există forțe nevăzute care veghează atunci când omul nu mai poate prevedea nimic. O tragedie evitata la limită, dar și o dovadă că, în lupta dintre lumină și întuneric, semnele trebuie ascultate. Dumnezeu s-o ierte pe Vivi, și să le dea putere celor rămași să caute adevărul până la capăt”.

E și prostia bună la ceva, încearcă să ne convingă Erasm din Rotterdam în ”Elogiul nebuniei sau discurs spre lauda prostiei”, în sensul că prostul rămâne tânăr mai multă vreme și îmbătrânește mai greu. Sincer, nu-l cred, fiindcă majoritatea proștilor sunt urâți și îmbătrâniți înainte de vreme.

Citiți continuarea articolului AICI.