Sâmbătă după-amiaza, am rămas blocat pe Dealul Negru, între Rm. Vâlcea și Pitești.
Eram aproape singur că se va întâmpla asta, așa încât făcusem plinul, îmi luasem apă, biscuiți, țigări.
La jumătatea drumului, am rămas, desigur, blocat.
Mi-am anunțat nevasta că nu mai ajung la petrecerea dată de fie-mea la împlinirea a 13 ani. Am rugat-o să îi dea singură cadourile. Am zis: păcat că nu îi cunosc și eu pe copiii ăia, în rest sunt ok.
Eram ok. Am pus pe România muzical și am așteptat reacția statului.
Statul cel năuc a trimis doi plutonieri năuci. Bănuiesc că nu știau să gestioneze nici măcar certurile cu soacra, darămite situația aceea cu sute de șoferi nervoși.
Alergau de colo colo, au trecut pe lângă mine de șapte ori, mi se făcuse milă de ei.
După două ore, ce să vezi !
Doi domni dirijau cu mână forte coloanele. Dumneata, doi metri în spate, dumneta intri aici ca să lăsăm autogrederul să treacă, dumneata te duci mai în dreapta. Zeci de oameni aflați la volan se supuneau încrezători acestor ordine spuse politicos.
În mod sigur, salvatorii aceștia se pricepeau la organizare. Probabil aveau firme, știau ce este aia o situație de criză. Poate erau directori la vreo companie de transport. Nu știu.
Cred însă că nu lucrează la stat, se vedea asta din stilul în care organizau coloanele.
Într-o jumătate de oră, se învârtea roata. Scăpasem.
Am ajuns la timp pentru a le face o fotografie copiilor.

























Lasă un răspuns