Once upon a time in Romania.

Era anul de graţie 2017, iarna.

România îşi pierduse întreaga autonomie, fiind condusă de capitalul străin prin intermediul funcţionarilor de rang inferior de la Bruxelles, care la rândul lor controlau ţara cu sprijinul serviciilor secrete, al procurorilor şi judecătorilor fără Dumnezeu. Principalele ramuri industriale erau în mâna multinaţionalelor, pământul agricol era înstrăinat hectar cu hectar. Nici în sfera serviciilor românii nu mai aveau loc, iar orice întreprinzător cu buletin românesc era vânat în câmp deschis de Instituţiile de Forţă.

Era ca în Jocurile Foamei.

Nivelul de trai era la pământ, cu mult sub cel din ţările occidentale. Clasa politică ajunsese în ultimul grad de degradare morală, la fel şi presa.

În această situaţie disperată, un mic grup de politicieni decid să îşi purifice conştiinţa deloc curată, să îşi salveze sufletele deloc fără păcat, propunând românilor un program economic de recuperare parţială a industriei, agriculturii şi serviciilor din mâinile corporaţiilor străine şi de creştere a nivelului de trai. Au câştigat alegerile în mod copleşitor.

Era însă prea târziu. În România se investise prea mult capital străin şi erau încă multe bogăţii de acaparat. Cu asemenea coloşi financiari a fost o iluzie că poţi lupta.

Noii stăpâni ai ţării îşi puseseră un preşedinte marionetă, suficient de corupt încât să fie prizonier al serviciilor secrete şi al justiţiei intrată în putrefacţie. Preşedintele, serviciile şi justiţia formau ceea ce numeam pe atunci Sistemul.

Folosind frustrarea întregii populaţii şi confuziile de valori, Sistemul a scos în stradă grupuri de manifestanţi pe care s-au sprijinit pentru a da o lovitură de stat. Nu a fost deloc greu, nici măcar costisitor.

România s-a întors la starea din care aproape că nici nu plecase, dar mult mai slăbită, mai supusă, mai distrusă. Nimeni nu a mai încercat vreodată să răstoarne această ordine zisă şi a statului de drept.

Iar România este acum un teritoriu prosper, atâta doar că nu mai e a românilor.

Am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea aşa.

O poveste din Carpaţi.

România, anul de graţie 2027, 2028, 2029, 2030… iarna, primăvara, vara, toamna.