Primul lucru pe care s-a întâmplat să-l fac în dimineața asta a fost să citesc editorialul lui Petre Tănăsoaica din “Viața Vâlcii”.

L-am citit de două, trei ori.

În primul rând, trebuie să spun că m-am simțit flatat. Nici dacă aș fi avut un contract de zece ori mai mare la VTV nu ar fi contat mai mult decât aprecierea unui confrate care știe cu ce se mănâncă presa.

Apoi, am căzut pe gânduri și m-am întrebat dacă, după ce ETALON a căzut economic, VÂLCEA 1 a căzut oarecum moral, îmi pot permite să contribui la căderea VTV-ului.

Cum, necum, Maria Tudor plătește o sumă imensă pentru ca semnalul VTV să fie dus în satelit și să fie recepționat în toată țara și în străinătate. În sine, televiziunea nu se ridică la nivelul acestei cheltuieli. Totuși, este de apreciat efortul unui om de afaceri care ridică Vâlcea în satelit. Nimeni n-a mai făcut asta.

În acest caz, cum să procedez, Petre Tănăsoaica ?

Sincer, la această oră, nu știu, nu pot răspunde la întrebarea pe care i-o pun confratelui meu.

Poate că trebuie să îmi văd de ziar și să nu mai aud de televiziune, poate că trebuie să mă bat pentru ca televiziunea să se deschidă mai mult către comunitate, către ziariștii de calitate ? Să mă bat pentru un alt tip de publicitate pe televiziune, pentru încasări mai mari și o viață mai bună a jurnaliștilor ?  Nu știu…

Până voi găsi un răspuns, dați-mi voie să public și aici editorialul lui Petre Tănăsoaica.

„Timpul nu mai are răbdare cu televiziunile sărace

Aşteptam să explodeze cea mai tare bombă de presă: plecarea lui Gheorghe Smeoreanu de la VTV. Cu această ocazie, semnalăm intrarea în declin şi a televiziunii de unde pleacă cunoscutul ziarist vâlcean, singurul ziarist de altfel veritabil de pe sticla televiziunilor din Vâlcea. Fenomenul eroziunii televiziunilor a început mai demult, din momentul în care ele s-au înfiinţat. Dacă primele două posturi din Vâlcea, Etalon şi Vâlcea UNU, s-au bucurat la un moment dat de trecere la telespectatori, asta s-a datorat în primul rând noutăţii fenomenului pe piaţa media. Toate cele trei posturi, însă, au intrat în ring patronate de neprofesionişti ai presei, aşa că n-au inventat nimic, iar strălucirea episodică a acestora s-a datorat, de cele mai multe ori, cooptării ziariştilor din presa scrisă. 

Cel puţin câteva nume şi-au dominat publicul prin autoritatea căpătată în presa scrisă. E o muncă infinită, delicată şi solicitantă să modelezi personalitatea unui post de televiziune. Matricele împrumutate de la televiziunile naţionale şi imitaţiile s-au dovedit a fi mult prea scumpe, costisitoare de-a dreptul, iar pe o piaţă a publicităţii într-un declin continuu, remodelarea este aproape imposibilă. I-aş ruga pe colegii mei din televiziuni să nu îmi ia în nume de rău comentariile făcute mai înainte. Unii dintre ei sunt tineri şi promiţători, dar prea puţin dispuşi să-şi lărgească orizontul profesional, cultural. 

După plecarea lui Gheorghe Smeoreanu de la VTV, Vâlcea din gri devine gri murdar sau, ca să folosesc un cuvânt mai puţin dur, tern. Unde se duce Gheorghe Smeoreanu, cel care era plătit la VTV cu jignitoarea leafă de 1.000 lei pe lună? În presa scrisă, bineînţeles, adică la propriul ziar, la Criterii Politice. Până la urmă, presa scrisă rămâne în continuare, cel puţin în Vâlcea, mai puternică, chiar dacă nu atât de eficientă. Având în vedere că presa scrisă a cucerit deja reţelele de socializare de pe net, aş putea chiar să prognostichez că va supravieţui mai uşor decât televiziunile, canale media extrem de costisitoare. Nemaiputând să plătească, televiziunile vor lucra în permanent cu oameni care n-au timp să se profesionalizeze în ritmul în care se derulează timpul istoric. Iar un ziarist, oricât aţi crede voi că e uşor de construit, nu se face nici în câteva luni, nici în câţiva ani”.