Toţi liderii politici joacă jocuri de interese.

În 1998, când am publicat cartea România – jocuri de interese, publicul descoperea stupefiat că şi politica mare, nu doar cea mică, se face pe bani.

Dacă ar fi să împart interesele politice în categorii, aş găsi trei.
– Interesul personal.
– Interesul unor puteri străine.
– Interesul mixt, atât personal, cât şi al unor puteri străine.

În politica foarte mare, România a fost dirijată de această mixtură de interese, doar proporţiile au fost diferite.

Sunt semne tot mai clare însă că, în ultima perioadă, mai mult ca niciodată, în substanţa intereselor au prevalat cele ale unor puteri străine.

Când se întâmplă acest lucru, putem vorbi despre trădare naţională.

Trebuie să fim pregătiţi mental şi sufleteşte să admitem că nu este imposibil să fi avut şi să avem trădători în cele mai înalte poziţii ale statului.

Se adună dovezi tot mai îngrijorătoare în acest sens.

Cred că românii sunt la un pas de a descoperi că drumul ţării spre iad a fost pavat cu intenţii bune, precum anticorupţia sau integrarea europeană.

Dacă Binomul nu e doar o vorbă, dacă Iohannis şi Cioloş au creat în mod conştient o gaură în buget, dacă legislaţia a fost urzită cu gândul la multinaţionale, dacă toate aceste lucruri sunt reale, atunci putem vorbi despre România Trădată.

În acest context, Omul de Teleorman mi se pare cu mult mai puţin periculos decât Omul

de Berlin – Bruxelles.

Gheorghe Smeoreanu