Ne-am obișnuit să folosim expresii prefabricate pentru a explica ce se întâmplă. Vorbim fără să analizăm termenii despre ”furia poporului”, ”ura cu care s-a votat”.

Atrag atenția că ”furia” și ”ura” sunt artificiale, precum e zăpada artificială atunci când nu ninge și e nevoie să funcționeze totuși pârtia de schi.

”Furia” și ”ura” au fost induse de arma psihologică folosită la finele anului trecut prin intermediul lui Călin Georgescu. Românii nu sunt bipolari și nu ar avea cum să se umple de ură și furie tocmai acum, când în mod vizibil țara are cel mai bun nivel de trai din toate timpurile. Dacă folosești însă metode psihologice adecvate, poți face să își dea în cap părinți cu copii, frate cu soră.

Prin mecanisme de psihologie socială au fost virusați românii cu mai puțin exrcițiu de gândire critică, cei care fără acest proces de manipulare ar fi sesizat fără îndoială cine este idolul lor, George Simion.

Apropo de Simion, nu am ce face și iau copy/paste portretul pe care i-l face talentatul ziarist Liviu Alexa, cel care produce un newsletter teribil intitulat ”Strict secret”, la care merită să vă abonați. Liviu Alexa realizează, practic, o pagină de liberatură de cea mai bună calitate când îl descrie pe ciocoiul de rit nou. Iată ce spune ziaristul.

x

”George Simion nu este un om politic. Este un bug. Un glitch emoțional al democrației românești care a reușit să se strecoare în Parlament cu o voce răgușită, o dronă de TikTok și un steag pe post de cravată. Nu are program, are doar furie. Nu are idei, are doar urlete. În fond, el nu propune nimic. El doar acuză. Și, ca orice huligan cu vocabular de băiat care fumează la buda liceului, Simion a devenit portavocea unui segment de români sătui de „sistem”, dar complet dispuși să voteze un golan cu tricolor pe gât.

Populismul lui e rudimentar, fără ADN ideologic. Este făcut din lozinci second-hand, rostite cu vocea tremurândă a unei patrii imaginare. Spune „trădători” de fiecare dată când rămâne fără argumente – adică tot timpul. AUR este, în esență, o horă isterică în jurul unui tip care confundă viața publică cu viața de cort.

Economic, e analfabet funcțional. Nu pricepe PIB-ul, deficitul sau rata de dobândă, dar vorbește despre ele cu încrederea unui mecanic de biciclete care îți explică cum funcționează reactorul de la Cernavodă. Își bazează opiniile economice pe ce a auzit la Radio Șanț și pe ce i-a spus un prieten „din interior”.

Simion e toxic. Liderii reali unesc, creează rețele. El le taie. Cine i se opune devine dușmanul personal al „nației”. A compromis ideea de patriotism și a transformat-o într-un brand ieftin, un business de cocarde și sloganuri. Mai lipsește doar să facă pastă de dinți „cu gust de neam și glie”.

E fascinat de conflict, dependent de adrenalina scandalului. Nu are cultură democratică – doar un instinct de baricadă. Dacă l-ai întreba cine a fost Montesquieu, ți-ar răspunde că e un general francez care a murit pentru ortodoxie.

Mai grav, Simion nu citește. Mi-a recunoscut. Și se vede. Discursurile lui sunt un amestec de clișee rostogolite de pe net, combinate cu greșeli gramaticale și trimiteri istorice eronate. Când încearcă să pară cult, citează prost. Când improvizează, se face de râs. De fapt, când vorbește prea mult, îți vine să închizi sunetul la televizor și să-l lași doar pe mimică. Nici aia nu e mai bună.

Organizațional, Simion e un dictator cu ticuri de mic Ceaușescu. Nu negociază, nu cedează, nu construiește. El execută, epurează, alungă. Fostele sale alianțe sunt pline de foști prieteni transformați în trădători. Liderii adevărați creează echipe. Simion creează instabilitate.

Și, poate cel mai nociv aspect, e faptul că nu are nicio viziune. Nici măcar una greșită. El nu vrea să reformeze nimic, ci doar să dărâme tot. Pentru ce? Pentru „neam”, „popor”, „suflet românesc”. Vagi concepte, repetate obsesiv, până își pierd orice sens.”

X

Îmi cer iertare pentru citatul acesta lung, dar nimeni din presă nu l-a caracterizat mai bine pe George Simion. Trebuie să precizez că Liviu Alexa nu îl vede în roz nici pe Nicușor Dan, despre care spune însă că ar putea câștiga alegerile.

Mi-aș dori – revenind la furia și ură – să le reamintesc celor care nutresc aceste sentimente, create artificial, dar pe care ei le percep ca fiind naturale, că ne aflăm într-o piață liberă și în democrație. Piața liberă generează discrepanțe economice, iar democrația presupune o clasă politică aleasă prin vot. Majoritatea alegătorilor lui Simion au doar școala generală, cel mult liceul, poziție din care nicăieri în lume nu ai acces la veniturile celor cu studii și, mai ales, ale celor angajați într-o activitate de nivel tehnologic superior. Sunt sigur că acești oameni au înțeles asta și nu s-ar fi umplut de ”ură” și ”furie” dacă nu ar fi fost ajutați de Călin Georgescu. Pe de altă parte, democrația presupune stat de drept, în cadrul căruia doar justiția este cea care stabilește cine a furat. Când vorbești la general despre o clasă politică coruptă, ieși din cadrele statului de drept și confunzi sistemele. Nu, nu mai suntem în Republica Socialistă România.

Celor care spun că nu le place Nicușor Dan le dau dreptate, fiindcă nu îmi place nici mie. Îi voi susține însă deoarece va ține România pe o traiectorie previzibilă, câtă vreme Georgescu și Simion au anunțat că ne bagă într-un tunel total obscur. Ei spun că la ieșirea din acest tunel vom vedea raiul pe pământ, dar nimeni nu ne garantează că nu vom vedea peisajul iadului.

Ca om, pot alege calea riscantă, dar o țară nu poate fi o cârtiță care sapă la subsol fără să știe în ce loc va ieși la suprafață

Gheorghe Smeoreanu