După atâția ani de presă, intuiesc rapid atmosfera din cadrul unei redacții.

Înțeleg iute care sunt valorile morale ce coordonează un colectiv de presă.

Ca așa-zisă a patra putere în stat, presa nu poate avea, în niciun caz, etica unei mănăstiri. Ziariștii și șefii lor nu sunt niște călugări.

Adeseori, jocurile de putere jurnalistică se transformă în jocuri de putere economică și viceversa.

Totuși, există o măsură a lucrurilor și jocul trebuie oprit în măsura în care tinde să devină nociv.

Există patru moduri de a face bani din presă:

-Din audiența care se transformă în tarife de reclamă.

-Din exhibarea puterii.

-Din lobby.

-Din șantaj.

În București, ar trebui să funcționeze primele două moduri, în provincie funcționează mai ales al doilea și al treilea.

Șantajul iese din discuție.

Șantajul nu poate trăi însă singur într-o redacție. El moare, precum o bacterie care nu se poate adăposti într-un organism,  în caz că nu este acompaniat de violență publicistică și atotputernicie ziaristică.

Or, la Antena 3, am întâlnit din plin  și atotputernicia și violența.

Era de presupus că există și șantajul.

Iată de ce nu m-a mirat absolut deloc reținerea și arestarea preventivă a lui Sorin Alexandrescu, șeful Antena Group.

M-ar fi mirat să nu apară un asemenea scandal.

Zilele acestea, presa face câțiva pași înainte spre limpezire morală.

Asta nu înseamnă că redacțiile trebuie să fie ori că vor fi vreodată niște mânăstiri.