În Pastorala pentru Sfânta Sărbătoare a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos din anul acesta, 2019, IPS Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, pune problema învierii omului din morţi într-un chip pe cât de limpede, pe atât de tranşant.

Realitatea este că aşteptând de la filosofi, de la ştiinţă sau, mai rău, de la oamenii politici soluţii pentru întrebările sale intime despre sensul vieţii, omul modern are nevoie de îndrumări teologice clare şi deloc speculative.

Luând pildă de la Iisus, autorul Pastorelei ştie cum e bine să fie cuvântul său : „Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este”. Ca atare, avem un text care se fereşte de meandrele teologiei şi le spune clar credincioşilor cum şi în ce fel vom învia din morţi.

“Câtă nevoie avem de Înviere! , ne spune Arhiepiscopul celor care ştim asta, dar şi celor care nu o recunoaştem. Există însă o problemă şi anume că înviem doar dacă suntem buni.

“Sfântul Chiril al Alexandriei în Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan arată lămurit cum deși toți, răi și buni, așteaptă învierea, despre cei vinovați de păcatele necredinței spune că nu vor vedea viața, „căci viață numește, nu numai învierea, ci viața în odihnă și slavă și bucurie și toate lucrurile duhovnicești”, spune IPS Varsanufie.

Nu este însă, în principiu, greu să îţi asiguri viaţa veşnică.

„Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac” (Ioan XI, 25-26).

Avem însă obligaţia să fim atenţi, să îi vedem şi, înţeleg eu, să îi ajutăm pe cei care nu găsesc iubirea lui Dumnezeu faţă de ei.

“Luminarea noastră vine dinspre Hristos Cel mort și înviat și ne obligă să-i vedem și pe cei din jurul nostru care nu dibuiesc prin întunericul acestei lumi iubirea lui Dumnezeu față de ei”, arată înaltul ierarh.

Într-o memorabilă formulare, Arhiepiscopul ne relevă că neiubirea şi singurătatea nu sunt căi spre viaţa veşnică.

„Aceasta este taina Învierii, când iubirea este mai tare decât moartea și nu acceptă compromisul singurătății”.

Problema credincioşilor dacă vom învia concret, cu trupul, este explicată de autorul Pastoralei printr-o trimitere inspirată la Origen.

„Dacă e sigur că atunci vom avea iarăşi trupuri şi dacă şi în alt loc se spune că tocmai trupurile care au murit, acelea vor şi învia — căci de înviere în sens propriu poate fi vorba numai la cei care au murit odată — atunci nimeni nu se mai poate îndoi că spre acel scop vor învia: pentru ca după înviere să se îmbrace din nou cu ele. Căci una depinde de cealaltă: dacă trupurile înviază, atunci desigur că acest lucru se întâmplă tocmai pentru ca să se îmbrace din nou, iar pentru că noi trebuie să avem trupuri — acest lucru este neapărat necesar — atunci nici într-un alt trup nu vom învia, decât în al nostru propriu. Şi dacă se cuvine ca trupurile să învieze, şi anume, ca «trupuri duhovniceşti», atunci e limpede că această înviere avea rostul să ferească pe om de stricăciune şi să înlăture moartea; altfel, ar părea zadarnic şi de prisos ca cineva să învieze pentru ca să moară din nou”.

Rostul morţii vremelnice a trupului poate fi o altă întrebare, la care există, de asemenea, un răspuns firesc.

„Ca urmare, a fost dat morţii de către Dumnezeu, pentru a fi cuminţit, dar n-a fost părăsit, nici lăsat pradă stricăciunii. Învingând moartea prin înviere, iarăşi a fost redat nestricăciunii, pentru ca nu cumva stricăciunea să moştenească nestricăciunea”, după cum ne învaţă Metodiu de Olimp.

În Învierea Mântuitorului sunt cuprinși toți creștinii, iar pomenirea noastră, a fiecăruia dintre cei ce au trebuință de marea Sa milostivire este absolut necesară, ne încurajează şi ne îndrumă IPS Varsanufie.

Dacă nu am fi veşnici, nu am valora nimic.

„Viața omului este inevitabil legată de moarte. Toată strădania noastră pe acest pământ nu valorează nimic dacă nu trece în veșnicie. Învierea lui Hristos ne oferă această posibilitate: de a ne înveșnici iubirile bune ale vieții”, spune Arhiepiscopul.

Arătând cu luciditate că societatea zilelor noastre este o lume în care lipsește iubirea față de celălalt, că nu îl mai iubim pe aproapele nostru, fiind orbiți de propriul egoism,că trăim o perioadă în care lumea vede în semenul său un dușman și nu Îl mai percepe, așa cum ar trebui, pe Hristos Cel Înviat, Vlădica Râmnicului ne întoarce la Sfânta Evanghelie.

„Adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut” (Matei XXV, 45).

Pastorala de Învierea Domnului, 2019, a IPS Varsanufie este mai puţin solemnă şi mai mult o vorbă ca de la păstor la cei păstoriţi. Aş spune că abordând suprema temă sacră a creştinilor, Arhiepiscopul doreşte să fie un editorialist, canonic, desigur, dar tot editorialist. Ceea ce este foarte bine pentru toată lumea, deoarece suntem obişnuiţi cu presa.

De ascultat, de citit şi de recitit asemenea mesaje duhovniceşti lămuritoare şi pătrunzătoare.

Mulţumindu-i autorului, vă spun că puteţi găsi Pastorala AICI,

Hristos a înviat !

Gheorghe Smeoreanu