Sunt sceptic atunci când văd că băieții răi promit să se cumințească. Am văzut de prea multe ori în viață promisiuni de acest fel pentru a mai crede în ele.

Cândva, ca redactor la ziarul de partid din județul Vâlcea, am scris o anchetă despre un individ care îi rupsese un picior în bătaie părintelui său. Individul, la vreo 25 de ani, plângea cu lacrimi amare și promitea să-și respecte mama și tatal, de acum înainte, ca pe niște icoane. L-am crezut și am pus pe hârtie rânduri în care ceream justiției să aibă clemență.

Justiția a avut milă și l-a condamnat pe agresor cu suspendare. Fiind amic cu directorul unei mine (pe atunci, ca și acum, asemenea amiciții erau eficiente) am reușit chiar să îl angajez pe derbedeu. Iar derbedeul a devenit criminal sadea, peste un an asasinîndu-și bunica pentru a-i fura o mică sumă de bani.

De atunci, nu mai cred în pocăințe.

Azi, USL pare că s-a pocăit. 

Aberația lui Ghișe cu privire la demiterea președintelui în Parlament a fost trimisă la comisii, unde va sucomba, iar propunerea aceluiași de amânare a luării la cunoștință de decizia CCR a fost respinsă.

USL a acceptat ca Traian Băsescu să se întoarcă la Cotroceni.

Poate că USL își dorește un moment de respiro, poate că e în criză de inspirație infracțională, poate se teme că poate cădea în picaj în sodajele de opinie. Bun prilej pentru Ponta și Antonescu de a se prezenta în ochii opiniei publice drept apostoli al statului de drept. A fost deja lansat zvonul că cei doi, din străinătate, au oprit prin telefon USL-ul de la alte derapaje.

De când cu individul care l-a omorât pe tac-so, nu mai cred în pocăință, așa încât mă aștept ca USL să o comită din nou, mai grav, poate doar cu mai multă fereală.