Nu am deloc profilul unui războinic, decât să lupt, prefer să cad la pace, dar dacă ar fi nevoie să înfund pușcăria sau să plătesc cu viața pentru ca un șarlatan să nu pună laba pe România, aș face-o bucuros.

Zilele trecute, când a auzit că mă voi duce la protestul din 15 martie, la București, cineva care ține la mine m-a sfătuit să stau acasă, să  nu mă bag, fiindcă dintr-un motiv sau altul chestiunea poate fi periculoasă. Am explicat că merg în mod sigur, dacă se va organiza acest miting, dar nu din motive politice, ci pur și simplu deoarece Călin Georgescu îmi insultă rațiunea. Este ca și cum aș trăi acum 2500 de ani, la Atena, iar cineva l-ar înjura pe Socrate, situație în care fără îndoială i-aș da agresorului un pumn în față. Pentru politică nu aș risca nimic, însă mi-aș da viața, probabil dintr-o ambiție uriașă, pentru victoria gândirii critice și dacă ar trebui să aleg cine să existe în univers, eu sau Kant, l-aș alege pe el, nu pe mine.

Poate vă sună patetic acest mod de a pune problema, însă ar fi atât de ofensator ca în fruntea țării mele să stea un țăcănit care aberează cum respiră, un escroc patriotard care speculează ignoranța concetățenilor mei, un manipulator avid de putere, încât nu aș mai avea ce face nici cu libertatea, nici cu viața. Este o chestiune de onoare, nu a mea ca simplu muritor, ci a rațiunii eterne despre care cred că trebuie să domnească în univers.

Citiți continuarea articolului AICI.