Guvernul lasă impresia că e un vechil care se ocupă de o moșie pe care românii sunt șerbi și al cărei stăpân locuiește doar în străinătate.

Vechilul trimite stăpânilor renta, după care continuă să pună șerbii la corvoadă, apoi ciclul se repetă.

Niciun fel de comunicare, ca să nu mai vorbesc despre ampatie, între vechil și oamenii de pe moșie, fiindcă vechilul nu are vreme de taclale, plus că nu prea înțelege ce vor supușii.

Fără să poți decarta pe masă dovezi palpabile, se vede cu ochiul liber că guvernul e pus în slujbă de stăpânul de peste hotare, într-atât este de seacă atmosfera în țară.

Pe Orban mai puteai măcar să-l înjuri, să-l bagi undeva, în vreme ce Cîțu pare din regnul mineral, n-are viață, funcționează pe cipuri.

S-a urmărit științific mortificarea României și procesul este pe cale de desăvârșire, românii vor fi invitați să sară peste granițe așa cum sar puricii de pe cadavrul câinelui.

Pandemia a jucat rolul anesteziei care se dă celui urcat pe masa de operație. Când se va trezi amputat va fi măcar bucuros că a scăpat fără dureri.

Ei între ei, guvernanții se suspectează că primesc mai mult de la stăpân, o răceală paralizantă s-a instaurat între miniștri. Singura satisfacție este că PNL și USR se urăsc mai mult între ei decât îi urăsc pe contribuabili.

E aici ceva ce amintește de fanarioți, cu deosebirea că vremurile ne-o dau acum pe Diana Șoșoacă în locul Domnului Tudor. Probabil atât mai merităm de la mersul istoriei.

În țară e o atmosferă de cimitir, de parcă ne-ar fi murit fiecăruia cineva, e ca la Bacovia:

Copacii albi, copacii negri
Stau goi în parcul solitar
Decor de doliu funerar …
Copacii albi, copacii negri.

În parc regretele plâng iar …

Aș adăuga totuși că regretele sunt interize fiind pasibile de fake – news de la ruși.

Gheorghe Smeoreanu