Eram tânăr și eram la Paris, fără casă și fără masă, iar una dintre secretarele de la EHESS, căsătorită cu un chilian care trăia din cântatul la chitară, m-a lăsat să dorm într-o mansardă din Place du Commerce pe care încă o mai deținea cu chirie. Încăperea avea o ușă scundă, intrai pe burtă direct în pat, dar miracolul a făcut ca pe noptieră să găsesc cartea lui Sartre ”Existențialism și umanism”, iar fiindcă la noi comunismul era în toi și astfel de lucrări nu se traduceau, n-am dormit nici o clipă și am citit-o cu o poftă nebună. Am aflat astfel că:
– Omul este condamnat la libertate.

Vă închipuiți că această afirmație m-a stupefiat, nu puteam în ruptul capului să înțeleg ce este cu această condamnare, deși îmi doream nebunește să deslușesc misterul.

Ai grijă ce îți dorești că s-ar putea să ți se întâmple!

Citiți continuarea articolului AICI.