A fost frumos, a fost sublim , doar că acele coregrafii cu Tricolor erau realizate de comunişti cu adolescenţi puri, nu cu cârlani bărboşi, unii dedulciţi la iarbă. Impresia a fost că li s-a dat cârlanilor ceva de bricolat, anume cel mai mare Tricolor uman realizat vreodată, pe ideea potrivit căreia cu cât e Patria mai mică, cu atât e Tricolorul mai mare. Într-o privinţă însă metafora este corectă, stindardul a ieşit la fel de ciuruit ca şi ţara.

Vorba scriitorului Aurel Sibiceanu:

“V-aţi lăsat atraşi de o mişcare ce până la urmă a devenit un spectacol de lozinci, uneori năroade, sunet (vuvuzele) şi lumini, o Cântare a României pentru cătuşe, pentru o colonie penitenciară, nu pentru o patrie a dreptăţii şi generozităţii! Exact asta şi-au dorit păpuşarii din umbră!”

Mâini nevăzute au ţinut de catarg Tricolorul fluturat în Piaţa Victoriei.

Aurel Sibiceanu:

“ Liberii noştri sunt, de fapt, captivii reţelelor de propagandă ong-ista, globalistă. Marile corporaţii au nevoie de structuri politice slabe, care să nu le poată controla şi taxa externarea profiturilor uriaşe, realizate în Ro.”

Nimic în plus.