Când am citit, în urmă cu 30 de ani, într-un tratat american despre presă că pe la ei există ”sistemul politico – mediatic”, mi-am zis că poate nu am înțeles eu bine ce vrea să spună. Viața mi-a demonstrat, pe viu, care e treaba.

Presa din întreaga lume e legată cu lanțuri de puterea politică, iar presa din Occident pare liberă întrucât lanțurile sunt mai lungi și mai puțin vizibile publicului larg. Se pare că ne-am obișnuit deja cu ideea, din moment ce nimeni nu a fost șocat, deunăzi, când Donald Trump a declarat că dacă va câștiga alegerile, va reda Americii libertatea de exprimare.

Să vedem însă cum funcționează lucrurile la noi, pentru că e mai aproape cămașa decât haina. Presa care are pretenția de a-și merita numele, adică presa clasică, depinde într-o proporție covârșitoare de banii primiți de partidele politice de la AEP. Când vrea să mai adauge ceva la aceste sume, se apelează la procurori și la instanțe, de unde sunt extrase dosare care se transformă, în redacție, devenind așa – zise anchete de presă. Anchetele emană teamă, teama aduce bani. Presa cu pedigree, mai ales cea zisă ”centrală”, mai primește bănuți de la structurile de intelligence, iar cei mai șmecheri beneficiază chiar de fonduri de la unele ambasade, fundații, ONG – uri.

Citiți continuarea articolului AICI.