Aşa-zisa lege a defăimării e poate inutilă, dar nu conţine nimic periculos pentru libertatea de exprimare în condiţiile nediscriminării.
Are dreptate Firea:
„Legea este una pozitivă, care îndeamnă la educaţie pentru toleranţă şi la salvarea diferenţelor pluriculturale care dau frumuseţea societăţii româneşti. Nu este o lege care să se concentreze pe coerciţie, din contră. Amenzile despre care se tot vorbește sunt cele prevăzute deja în Ordonanța 137 referitoare la discriminare, iar această lege nu aduce nou decât conceptul de defăimare socială, statuând faptul că simpla apartenență la un grup social, de orice natură, cu excepția celor care contravin ordinii de drept, nu poate fi subiect de jigniri sau ofense.”
Aşadar, legea lui Dragnea nu e proastă, prost e el.
Nu rişti, în an electoral, să îţi pui semnătura pe un proiect legislativ în care e vorba despre îngrădirea unei libertăţi, oricare ar fi ea.
Dacă Dragnea voia o lege prin care să fie interzis scobitul în nas, era acelaşi lucru.
Din păcate, partidele nu au specialişti în comunicare fiindcă politicienii se consideră competenţi la orice capitol.
Modul în care cineva l-a aruncat pe Dragnea în groapa Facebook este de manual, ba chiar avem un exemplu asemănător în celebra carte Cunoaşterea inutilă a lui J.-F. Revel.
În fine, Dragnea îşi merită soarta şi mai remarcăm doar că nişte băieţi deştepţi au dorit ca după scandalul Gorghiu – prevenţie să avem scandalul Dragnea – defăimare.
Scorul a devenit egal, să vedem ce urmează.
Gheorghe Smeoreanu

























Lasă un răspuns