Ziua Sfântului Ion Botezătorul reprezintă încheierea oficială a sărbătorilor de iarnă deschise la Sfântul Nicolae, pe 6 decembrie.

Sărbătoarea de Sfântul Ion mai este cunoscută și sub numele de “Sânt- Ion”,“Înaintemergătorul Domnului” sau “Soborul Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul”.

Se știe din tradiția populară că Sfântul Ioan este protectorul pruncilor el ferindu-i de rele şi, mai ales, având grijă să nu moară nebotezaţi. Nu întâmplător, pe 7 ianuarie exista obiceiul de a se face o aşa-zisă „masă a moaşei” satului. Moaşa colinda pe la „nepoate”, mamele pe care le ajutase la născut, pentru a le chema la petrecere. Fiecare femeie aducea câte un plocon, iar moaşa rupea dintr-un colac pregătit special pentru această ocazie, împărţind câte o bucată care, în funcţie de formă şi mărime, era văzută de fiecare femeie ca o prevestire asupra faptului dacă va mai avea sau nu copii, fete sau băieţi. 

Totodată, ziua de Sfântul Ion este o zi de bucurie, iar cine nu se veselește în această zi va fi trist tot timpul anului.

Unii oameni serbează ziua de Sfânt- Ion pentru ca Dumnezeu să le ferească gospodăriile de foc și animalele de fiarele sălbatice.

În ziua de Sfânt- Ion există obiceiul “Iordănitul femeilor”, care este, de fapt, o petrecere a nevestelor. Femeile se adună la o gazdă, unde aduc fiecare alimente și băutură, apoi petrec până dimineața, spunând că se “iordănesc”. Spre dimineaţă, ieşeau pe uliţe şi ameninţau bărbaţii întâlniţi că îi vor duce la râu şi îi vor arunca în apă dacă nu se răscumpărau cu o vadră de vin. În alte zone folclorice, femeile obişnuiau a merge din casă în casă şi a-i uda pe toţi cei întâlniţi. Într-un obicei asemănător, „Ciurica„, femeile se aduna după slujbă la ieşirea din biserică şi îi „iordăneau” pe bărbaţi, cerând bani fiecăruia, după posibilităţi, cu suma adunată organizând către seară o petrecere de la care erau excluşi bărbaţii.

 În obiceiul „Iordănelii„, flăcăii asteptau să iasă oamenii de la biserică şi îi luau pe fiecare în braţe , aruncându-i, cu chiote, de trei ori în sus, după care îi stropeau cu agheazmă dintr-o căldăruşă dată de preot. Cu banii primiţi făceau un chef seara, neuitând să dea o parte din câştig, împreună cu un purcel sau o pasăre, preotului.

Tradiția ne spune că în dimineața zilei de Sfântul Ion fiecare om trebuie să se stropească cu agheasmă nouă, pentru a fi feriți de boli în decursul anului.

Se spune că după Sfânt-Ion se botează gerul, adică se înmoaie frigul și începe să se încălzească vremea.

Deşi nu este de sorginte românească, merită menţionată încă o interesantă credinţă legată de ziua de Sfântul Ion, celebrată de romano-catolici pe 27 decembrie. În acestă zi, credincioşii obisnuiau să bea vin sfinţit pentru a se asigura că vor fi feriţi de otrăvire pe parcursul noului an. Acest obicei avea la origine o legendă în care se spunea că o preoteasă a zeiţei Diana l-a provocat pe Sfântul Ion să bea dintr-o cupă cu otravă pregătită de ea. Sfântul Ion a făcut semnul crucii deasupra cupei şi a băut tot conţinutul fără a păţi ceva. 

surse: www.diane.ro, www.traditii-superstitii.ro