Cunoscut, cel puțin de către mine, drept un gazetar sceptic, cu gândire critică exercitată vreme de multe decenii, Ion Cristoiu este într-un extaz demn de Sfânta Tereza de Avila. Fără să îi pronunțe numele, el vorbește pe blog despre:

• ” cineva care simte românește, gândește românește și are curajul să spună răspicat ce mulți doar șoptesc”.
• ”o voce care a crescut nu din compromisuri, ci din hotărâre și acțiune”.
• ”O voce care a fost pe baricade când alții erau la negocieri”.
• ”O voce care a refuzat să fie parte din jocurile murdare ale puterii.”
• ”o voce care a rămas fermă, chiar și când alții s-au aplecat. O voce născută nu în laboratoare politice, ci în mijlocul străzii, printre oameni, purtând pe umeri tricolorul și în piept o idee: România trebuie să revină românilor”.

Cine să fie această voce ? Evident, nea Simion, cel care a făcut un ” sacrificiu real, asumat în fiecare zi”.  De ce trebuie să îl votăm ? Pentru că:

• România are o șansă istorică. Să nu o irosim.
• Dar istoria nu iartă frica. Iar poporul român nu uită.

Ai zice că site-ul lui Ion Cristoiu a fost hackuit și altcineva a putut spune aceste vorbe.

Ion Cristoiu demonstrează că și în democrație poate fi folosită limba de lemn, reciclată. Nea Simion este: voce clară, poartă pe umeri tricolorul, e hotărât, a fost pe baricade. E printre oameni și pentru oameni. Dar la Doftana n-a fost ?

Eu îmi doresc să câștige alegerile Crin Antonescu, dar nu aș putea, oricât m-aș strădui, să îl prezit ca pe un erou istoric, așa cum face maestrul cu Simion.

Își bate joc de candidatul ”suveranist”, asistăm la o farsă ?

Sau ce ?

Gheorghe Smeoreanu