Da, este adevărat că unii matematicieni de calibru au probleme în ceea ce privește percepția corectă a vieții reale, iar cel mai teribil caz pe care îl știu în acest sens este al imensului Kurt Gödel, autorul celebrei Teorii a incompletitudinii. În treacăt fie spus, pentru că nu are legătură cu subiectul articolului, teoria lui Gödel îmi place mult deoarece arătând că în orice sistem matematic există cel puțin o propoziție ce nu poate fi demonstrată, dovedești că lumea are o doză de mister care niciodată nu va fi descifrat de mintea umană, ceea ce este, cred, un argument puternic cu privire la existența lui Dumnezeu. Revenind, se știe că Gödel a devenit cu vârsta un paranoic care credea că dușmanii vor să-l otrăvească. Atunci când soția sa iubită, Adele, care gusta întotdeauna mâncarea, a ajuns la spital, Gödel nu s-a mai alimentat deloc și, când a ajuns la medic, avea sub 30 de kilograme, murind, așadar, de inaniție.

Cel mai cunoscut caz de geniu matematic bizar este John Nash, specializat în geometrie diferențială și în teoria jocurilor și ecuațiilor diferențiale parțiale. Filmul „O minte sclipitoare (A beautiful mind)”, nominalizat pentru 8 Oscaruri, prezintă viața atipică a lui Nash. Filmul s-a bazat pe geniul său matematic și pe luptele sale cu schizofrenia. Viața lui Nash subliniază că uneori mințile sclipitoare au probleme în luarea deciziilor în cadrul sistemelor complexe întâlnite în viața de zi cu zi.

Am făcut o introducere nepermis de lungă, de parcă nici nu aș fi vrut să ajung la președintele Nicușor Dan. Fiindcă despre stilul său vreau să vorbesc în continuare, precizez că nu regret nicio clipă că l-am susținut prin articolele mele și l-am votat. 

Citiți continuarea articolului AICI.