Unul dintre paradoxurile libertăţii de exprimare este că şi Statul Islamic are presa lui.

Revista DABIQ, care are un design modern, conţine detalii macabre ale atrocităţilor comise de jihadisti.

Întrebarea care se pune este dacă trebuie să apărăm, în principiu, libertatea redactorilor de la DABIQ în efortul lor de defăimare sângeroasă a lumii din afara Statului Islamic.

Aşa e că deja cădem pe gânduri?

Problema limitelor libertăţii de exprimare nu poate fi niciodată rezolvată mulţumitor.

Totuşi, dacă mi s-ar solicita un răspuns tranşant, aş spune că da, oamenii aceştia au şi ei dreptul la opinie, chiar dacă ceea ce transmit ei este odios.

Ceea ce pot însă face este să îi condamn din toată inima.

Dacă m-ar prinde, în mod cert m-ar decapita în piaţa din Rakka pentru această opinie defăimătoare.

Gheorghe Smeoreanu