Se vorbește mult despre USR și despre userizare. Care este spiritul userist și ce înseamnă să te userizezi?

USR este în democrație ceea ce era UTC în comunism, adică o stare juvenilă, isterică, demonstrativă. Precum uteciștii de odinioară, useriștii vorbesc și acționează afectat, își dau aere, vor să pară mai importanți decât sunt.

Când prind din zbor o idee, useriștii o duc la limită. Fiind ONG-iști în amonte, se calcă în picioare pentru a ieși în față, deoarece pe ei nu îi interesează eficiența demersurilor, ci vizibilitatea. Indiferent de vârstă, ei pozează în ființe veșnic tinere, cărora trebuie să li se ierte orice pentru că ar reprezenta viitorul. Useriștii fac din spiritul adolescentin un fel de paspartu, iar din tupeu o stare de spirit. S-a spus despre ei că sunt progresiști, doar că ei fac din reforme un scop în sine, ar reforma orice, doar să fie reformat. În acest sens, useristul și-ar reforma și pe mă-sa. S-a afirmat că sunt adepții soluțiilor științifice și tehnologice. Voi explica printr-un exemplu rupt din realitate.

Am citit o carte a unui userist îndrăgostit. În loc să-și trăiască momentul și să fie fericit, el crede că starea de îndrăgostire este un proces biologic complex, guvernat de un cocktail de neurotransmițători și hormoni care modifică activitatea cerebrală. Aceștia generează o stare de euforie, concentrare intensă asupra persoanei iubite și simptome fizice specifice, precum palpitații sau insomnie. Reducționismul este metoda prin care useristul omoară tot ce e viu, distruge orice sentiment, orice pâlpâire de viață.

Useristul este o ființă uscată sufletește, motiv pentru care are nevoie de o cârjă sentimentală și astfel devine un înverșunat protector al mediului. Fiindcă nu iubește oamenii, simte nevoia să țipe că iubește plantele și animalele. Normal, deoarece nici florile, nici broaștele nu îi pot bate obrazul și nu îi pot spune să treacă la locul lui.

Luat individual, useristul este un laș, deoarece s-a născut slab și nu face față provocărilor vieții. În consecință, el are nevoie de un grup care să îl valideze. Totuși, viața de grup userist nu e deloc ușoară, fiindcă toți se cațără pe umerii celuilalt pentru a se face vizibil. S-ar ucide unii pe alții dacă nu ar considera că a ucide e un act lipsit de modernitate. În absența violenței vizibile, grupul userist emană în interior un miros subțire de gaz nociv. Poate de aceea sunt toți adepții unei ecologii extremiste.

Au fost porecliți neomarxiști, dar termenul îi bagă prea mult în seamă. Ei sunt mai degrabă niște frizeri care vor să tundă istoria și să radă orice originalitate a societății românești. Pentru că îi obosește cultura, o vor înlocuită printr-o ideologie nivelatoare, în care egalitatea decurge din faptul că nimicul e întotdeauna perfect egal cu nimicul. Userismul suferă de deficit hormonal, motiv pentru care văd ființa umană ideală ca fiind hermafrodită, actul erotic prea încărcat de fluide pentru a nu fi suspect, iar familia un izvor de condamnabilă iubire.

Useriștii ar putea fi mai potrivit denumiți neonaziști, nu neomarxiști, deoarece nu se dau în lături să le pună în piept oamenilor liberi o stea galbenă deocamdată simbolică. Ei vorbesc despre ceilalți ca fiind șobolani, suboameni. Limbajul folosit de useriști la adresa pesediștilor seamănă izbitor cu cel folosit de propaganda lui Goebbels la adresa slavilor: hoarde și paraziți. Userismul ar fi un fel de rasă superioară căreia trebuie să i se respecte puritatea ariană. Abia se abțin useriștii să nu o spună pe șleau că auriștii sunt demni de lagăr, pesediștii numai buni să fie sclavi, iar dizidenții liberali niște trădători de teapa colonelului Claus von Stauffenberg, cel care a atentat la viața fuhrerului.

Ce e la gura adepților lui Bolojan seamănă ca două picături de apă cu tot ce a fost mai detestabil în propaganda din urmă cu o sută de ani. Useriștii bolojaniști reformează țara prin înfometare fiindcă prezentul istoric nu le permite să organizeze lagăre în care să vâre minorități. Iar precum predecesorii lor erau susținuți de un anume Nae Ionescu, actualmente, îl au drept filosof pe domnul Liiceanu.

În legătură cu creștinismul și mai ales cu ortodoxia, useriștii sunt încă prudenți și se mărginesc să bombăne împotriva ”pupătorilor de moaște”, cu toate că prin aceasta aduc o ofensă gravă Duhului Sfânt ale cărui temple sunt reprezentate de rămășițele pământești ale sfinților. Lupta pe față a useriștilor cu creștinismul este deocamdată amânată din motive strategice.

Rigizi, aroganți și rupți de realitate, useriștii au obținut o victorie imensă punând mâna pe cel mai vechi partid din România. PNL reprezintă în acest moment o redută asediată, încă necucerită, iar dacă acest partid pică, PSD e victimă sigură. Noua platformă Liberal-Conservatoare, care va activa în interiorul PNL, vine ca răspuns la „alunecarea partidului în zona progresistă”. Inițiatorii ei afirmă că grupul „liberal-conservator” vrea „să dea afară bolșevicii din PNL”.

Căpușarea PNL de către USR ar însemna ca în România să nu mai existe un miez politic, ci numai doi poli aflați la extreme care abia așteaptă să își dea mâna, în cazul în care nu se pot distruge unul pe celălalt.

USR reprezintă extremismul cu față europeană.

Gheorghe Smeoreanu