Este ridicol fenomenul. Cei care țin cu Bolojan simt nevoia să țină și cu Viorel Pașca, pentru ca nu cumva vreo așchie a scandalului de la Bihor să ricoșeze în țeasta idolului lor. Cei care nu țin cu Bolojan ar vrea să discute critic, pro și contra, situația de la Asociația Dumbrava, dar se feresc deoarece bolojaniștii le sar în cap pe Facebook.

Este amețitor să vezi cum oameni raționali, citiți, eleganți, orbesc pur și simplu pentru a nu trăi în disonanță cognitivă. Li se pare că sunt eroi când perseverează pe drumul greșit. Dacă este firesc să ai parti-pris-uri politice, să fii orb este totuși o boală de care ar trebui să te tratezi.

În fine, știm că aceeași boală îi lovește pe unii și când vine vorba despre dosarul penal al lui Ciucu, și dacă amintești că Fritz este incompatibil și ar fi cazul să plece.

Tot fenomenul de orbire i-a făcut pe aceeași oameni să îl susțină pe Klaus Iohannis ca fiind un zeu.

Nu cred că este vreun român care să-l vadă pe Pașca drept Bunul Samaritean și care să nu fi fost de partea lui Iohannis, a lui Cioloș, a lui Cîțu, a lui Ciucu, a lui Siegfried, a lui Fritz și a lui Bolojan. Mă întreb dacă nu ar fi cazul ca toți acești oameni să se îndoiască măcar din când în când de puterea lor de judecată.

Cheia înțelegerii cel puțin parțiale a situației de la Dumbrava constă în observația că toți cei 400 de oameni de acolo se află acum în grija statului, li se va găsi tuturor identitatea, au toți fișe medicale, au un diagnostic, rețete și medicamente administrate ca la carte. Cardurile lor de pensie și indemnizațiile de handicap nu stau în mâna unui anume Pașca, ci se află la dispoziția titularilor. Când vor muri se va întâmpla într-o instituție dotată cu medici și asistente, nu cu îngrijitoare analfabete. Crucile pe care scrie ”necunoscut” se vor rări.

Viorel Pașca a folosit alibiul milei pentru a deveni stăpânul a mii de oameni, încălcând toate legile posibile cu privire la demnitatea și libertatea persoanei. Prin mijloace subtile de persuasiune s-a făcut cunoscut și a atras spre afacerea lui structuri statale. Pretextul că statul nu vrea sau nu poate să se ocupe de oameni de genul pacienților lui Pașca e fals din moment ce acum toți sunt în grija statului.

Înființând o asociație și acționând ilegal, Pașca a mers pe linia subțire a unei griji cu care nu l-a mandatat nimeni și care a căpătat, în timp, culoarea traficului de persoane. El era, practic, medic și gardian, binefăcător și afacerist. Era zeul care face ce vrea cu omul aflat în puterea lui. Nu îi fac acestui om proces de intenție, nici nu îi neg compasiunea, dar cred că deși cazul său e greu de încadrat, se apropie de genul escrocului sentimental.

Viorel Pașca a sesizat în mod genial slăbiciunile și complexul de vinovăție a statului și le-a exploatat. El este produsul celor care l-au tolerat încălcând legea, l-au premiat abuziv, l-au alimentat ilegal cu pacienți. Probabil că Pașca visa că într-o bună zi va propune statului să-i dea pe mâna lui pe toți bătrânii instituționalizați din România, la jumătate de preț.

Într-o societate a legii, dacă unui singur om i s-a reținut cardul, i s-au luat pensia și ajutorul de înmormântare, vinovatul trebuie să stea la închisoare. Faptul că anumite instituții sunt culpabile nu îl exonerează pe jupân Pașca.

Lăsându-l în plata Domnului pe bizarul personaj, mă întorc la susținătorii săi. Stați liniștiți, idolul Bolojan știa ce se întâmplă la Dumbrava, nu avea cum să nu știe. Știa și tolera acest sistem, aici apropiindu-se de Călin Georgescu. Dacă ajungi la industria calului, renunți la DGASPC-uri și apelezi la Dumbrave. De altfel, nu întâmplător, la finele anului 2025 multe instituții de protecție a persoanelor vulnerabile au rămas fără bani de salarii.

Interesant este că fanii fenomenului Dumbrava sunt cei mai puritani în ce privește drepturile omului. Cer pușcărie pentru mama care și-a pălmuit fetița. Se arată oripilați pentru încălcarea confidențialității, sub orice motiv și în orice fel. Își declară susținerea pentru libertatea copiilor de a-și alege genul. Etc. Totuși, acum aplaudă când niște bătrâni bolnavi sunt ținuți într-un fel de colonie distopică din care nu scapi decât cu o cruce de fier la cap.

Viorel Pașca este susținut de progresiști. Este ceva putred nu în apărarea lui Pașca, ci în efervescența ei, în spiritul ei de gașcă, în absolutismul ei. Fiindcă, nu-i așa, progresiștii sunt absolutiști, ei nu văd lumea decât în alb și negru. Îi caracterizează fanatismul și îi paște nihilismul.

Vi-l amintiți pe Pepe din ”Filantropica”, „textierul” cerșetorilor, acel personaj memorabil creat de Nae Caranfil? Pașca nu e departe. Amândouă personajele construiesc identități, biografii și scenarii emoționale, tratând vulnerabilitatea umană ca pe un spectacol profesionist. Deviza lui Pepe și a lui Pașca este una și aceeași:

• „Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primește pomană.”

La aceasta adaugă și îndemnul:

• „Fii profesionist, ce dracu’!”

Personajul Pașca este fascinant tocmai pentru că nu este un simplu binefăcător cu accente de interlop, ci și un regizor, psiholog, preot și om de afaceri în același timp. El înțelege că oamenii nu cumpără mila, ci povestea milei. Filantropica de la Dumbrava nu este doar o dramă, ci și un eseu viu despre manipulare, marketing politic și puterea narațiunii în societatea românească.

Gheorghe Smeoreanu