Apărăm libertatea de exprimare, apărăm dreptul de a râde.

Ce apărăm însă când exprimarea se vinde la tarabă, iar dreptul la râs se cumpără cu 1 euro ?

Je ne suis pas Charlie Hebdo.

Nu sunt Charlie Hebdo şi înclin să cred că nici voi nu sunteţi.

Eu şi voi nu am batjocorit niciodată simbolul sacru al unei religii şi nici nu o vom face vreodată, cu niciun preţ per exemplar.

Dar nu trebuie să fiu Charlie Hebdo pentru a arăta că, din tot sufletul şi cu toată conştiinţa mea, condamn răzbunarea, crima, terorismul.

Repet însă: 

Nu sunt Charlie Hebdo şi nu voi fi niciodată.

Regret că preşedintele ţării mele se grăbeşte să fie Charlie, fiindcă nu îl cred capabil să batjocorească un profet, oricare ar fi el. Să nu-mi sugereze că ar putea s-o facă, fiindcă asemenea fapte şi valori nu sunt de joacă.

Deplâng asasinatul, cred în libertatea presei, dar în aceeaşi măsură detest hulirea şi respect la maxim credinţa oricui. Iată de ce spun:

Mi-L poţi insulta pe Iisus şi nu te voi ucide.

Accept însă să mă ucizi dacă îl voi injura pe dumnezeul tău. Ştiu însă că nu o voi face niciodată.

Je ne suis pas Charlie.

Regret.