Ca unul care a făcut unele lucruri pentru dezvoltarea presei în Argeș, nu e de mirare că am observat apariția publicației epitesti și marele succes de audiență pe care îl are. I-am și mărturisit admirația mea pentru managementul de succes domnului Alex Ivan.

Sunt așadar cu totul împăcat cu mine în momentul în care am hotărât să scriu că sunt în dezacord cu un articol apărut pe epitesti.ro.

Este vorba despre materialul intitulat:”Rușine, Primăria Pitești! Aveți tupeu, dar ZERO respect pentru oameni”. Citind titlul, m-am gândit la ce e mai rău. Poate Primăria a conceput un buget de investiții mai mic, poate a cedat în efortul de atragere a banilor europeni. Aflu însă că ”rușinea” și ”tupeul” s-ar datora majorării cu 0,5 lei a tarifului pentru transportul în comun.

”Astfel, o călătorie cu autobuzul în Pitești a sărit peste noapte de la 2,5 lei la 3 lei”, scrie ziarul, după care autorul articolului vine cu o adăugire:

”Și ca bătaia de joc să fie completă, biletele încă afișează clar prețul vechi, de 5 lei, peste care a fost aplicată grosolan o ștampilă „strategică” cu noul tarif.”

Comentez cele de mai sus. Scumpirea biletelor este rea, ca orice scumpire, dar cred că ar fi fost nevoie de o analiză, fiindcă nici consilierii, nici primarul nu bagă diferența de preț în buzunar. Oricum, dacă cei 50 de bani sunt motiv pentru a vorbi despre ”rușine” și ”tupeu” ( mai ales că Ordonanța ”Trenuleț” ducea la o scumpire de 2,8 lei, iar rotunjirea a adăugat doar 0,2 lei) atunci nu mai știu ce să cred. În ce privește ștampila aplicată, cred că ideea e bună, existau bilete tipărite și cineva a dorit să nu le arunce la gunoi.

Ziarul se referă, după aceea, la lipsa de comunicare. Nu știu dacă are sau nu dreptate sau ce importanță are, în context, comunicarea. Să nu se supere nimeni dacă sunt de părere că presa trebuie să afle despre cei 50 de bani și să scrie.

Nu aș fi comentat despre acest articol fiindcă știu că replicile de acest gen sunt interpretate întotdeauna greșit ca fiind ostile, dacă finalul articolului din epitesti.ro nu m-ar fi intrigat. Scrie ziarul:

”Nu uitați că salariile voastre nesimțit de mari vin exact din taxele și impozitele piteștenilor, aceiași oameni pe care-i sfidați constant prin aroganța voastră!

Rușine, Primăria Pitești, rușine pentru tupeul vostru și pentru felul în care vă bateți joc de cetățenii care vă plătesc salariile și pe care ar trebui să-i reprezentați cu adevărat!”

Cred că nimeni nu trebuie acuzat că are un salariu nesimțit, câtă vreme este în cuantumul obișnuit în plan național. Și nu, nu e corect să acuzi că unii plătesc impozite și alții încasează bani, deoarece și funcționarii sunt cetățeni și plătesc impozite.

Nu vreau să fac exces de retorică, însă în contextul în care vedem că un curent bizar, anarhic, contestă tot ce mișcă, sunt de părere că unul dintre izvoarele care alimentează nebunia este și acest mod de a trata în presă anumite subiecte.

Este o nesimțire să acuzi că un funcționar de primărie duce la copii bani nesimțiți, iar cu asta sper că am fost suficient de rezervat și de corect față de colegul care a scris articolul ce cuprinde această enormitate.

Și încă ceva, totuși, anume că presa trece printr-o epocă dificilă, nu neapărat din punct de vedere economic, ci moral sau, mai rezervat spus, metodologic. Nu dezvolt, poate cu alt prilej.

Gheorghe Smeoreanu