Aflu că a murit, încă tânăr, Anton Ceaușu, fost director al Casei Tineretului din Rm. Vâlcea, director adjunct la DGASPC Vâlcea.

Îi datorez lui Anton o parte a carierei mele și iată, pe scurt, de ce.

În primavara anului 1983, la o cafea, mi-a povestit că un centru al ONU caută un vâlcean pentru a urma un stagiu acolo. În limba franceză. Mi-a spus că fusese desemnat el, dar nu se descurcă bine cu franceza și nu vrea să se ducă. I-am zis că, la nevoie, me duc eu, cu toate că nu știam nici eu bine limba.

Ce să vezi, peste vreo două săptămâni sunt chemat la președintele Comitetului Județean de Partid, la președintele Stoica. Eram un tânăr profesor care nu știa bine nici ce funcție are Nicolae Ceaușescu, așa încât m-am prezentat cu mirare.

Am fost trimis, pe scurt, la Centre Demographique ONU – Roumanie, unde, după ce am tocit o vară Franceza fără profesor,  am urmat un stagiu de 1 an , cu colegi din 17 țări, cu profesori străini, și am ieșit șef de promoție.

Șeful de promoție a primit o bursă din partea ONU la Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales din Paris.

Așa am ajuns expert ONU și specializat în demografie istorică, datorită lui Anton Ceaușu. Altul ar fi zis că dacă nu mă duc eu să nu se ducă nimeni. Practic, mi-a oferit locul lui într-o parte a vieții și carierei.

Îți mulțumesc, Toni, Dumnezeu să te odihnească în pace.

Gheorghe Smeoreanu