Abia duminică seara voi afla care sunt mecanismele cognitive recente ale poporului din care, cu bucurie, fac parte.

Psihologia profundă a popoarelor nu se schimbă, arhetipurile sunt eterne, dar la nivel cognitiv și axiologic apar modificări în funcție de epocă.

I-am citit atent pe Drăghicescu, Cioran, Ralea, P.P. Negulescu și, mai recent, pe Daniel David, dar niciunul, evident, nu a avut la dispoziție un experiment sociologic atât de amplu și complex cu sunt aceste alegeri europarlamentare.

Românii au fost atacați din mai multe direcții, cu diferite fluxuri informaționale, pe care le împart în două mari categorii, anume informații verificabile în numele adevărului și informații neverificabile, în sensul post – adevărului.

De pildă, când un partid spune că a dat subvenții pentru tomate unui număr de fermieri, este verificabil, iar când altul afirmă că este singurul partid care ne va băga în Shenghen este neverificabil, ceea ce nu înseamnă neapărat că este și fals.

Afirmațiile verificabile nu sunt singurele bune, la fel de bune pot fi și cele care fac doar formă bună, fără să poată fi, în sensul lui Popper, falsificabile.

Problema constă în abuzul constatat de afirmații nefalsificabile, adică despre care nu se poate spune dacă sunt adevărate sau false, urmând ca numai intuiția să le valideze sau invalideze.

Cât de bine se pricepe poporul meu să intuiască în mod corect unde se află adevărul voi afla duminică seara.

Voi mai afla dacă avem o conștiință națională suficient de puternică sau am înlocuit-o cu idoli, așa cum s-a mai întâmplat, se pare, în istorie, dacă mai vrem ori nu să fim o națiune, dacă ne mai interesează să fim stăpâni sau deja ne place statutul de chiriași în țară și în afara ei.

Prezentul este de multe ori înșelător pentru popoare, ceea ce a fost demonstrat, recent, de fascism, nazism și comunism. Globalismul și progresismul pretind astăzi statut de valori eterne, vor să le situăm alături de umanism și democrație, ceea ce poate fi doar un cântec de sirenă care să ne facă să ne lovim de stânci.

Cei care au vorbit despre psihologia românilor, după ce le-au găsit o serie de cusururi, au spus că, totuși, ne pricepem să fim flexibili și adaptabili, pentru a rămâne pe locul dăruit de Dumnezeu și a nu cădea în robie. Rămâne de văzut cât mai credem în aceste repere.

Oricare vor fi rezultatele la vot, istoria nu se termină duminică. Nu se termină dar la o răscruce tot trebuie să recunoaștem că ne aflăm, iar drumurile de întoarcere vor fi tot mai cețoase.

Nu vă așteptați la o concluzie strict rațională a acestor rânduri, deoarece cred că atunci când vorbim de România, cu toată greutatea maximă a acestui nume, imediat trebuie să vorbim și despre Dumnezeu.

Duminică vom afla, în sensul cel mai neaoș al expresiei populare, dacă pe români îi mai iubește Dumnezeu, poate nu la fel de mult cum i-a iubit la 1848, la 1859, la 1918 sau la 1989, dar măcar pe aproape.

Cu Dumnezeu înainte.

Gheorghe Smeoreanu