Când îl auzeam pe Ceaușescu vorbind despre ”neamestecul în treburili interne” făceam pitici pe creier sau căscam de plictiseală, depindea de starea în care eram.

Cine dracului să se amestece în ”treburili” mele, eu nu avem ”treburi”, poate avea el.

Din 90, mi-am zis că, în fine, am și eu ”treburili” mele și nu îmi convine să se amestece nimeni, vreau să votez și să se întâmple ceea ce votează poporul.

Prea târziu, m-am trezit prea târziu, exact când începusem să am ”treburili mele”, au început alții să se amestece în ale.

Atunci, nu le aveam și nu se amestecau, acum le am și se amestecă.

Înțeleg că e mai bine acum, când îi rugăm să se amestece, le cădem în genunchi să se amestece, murim de drag când se amestecă.

Amestecul în ”treburili interne” a devenit o onoare ce ni se face și fără de care am fi pierduți.

Acum, chestiunea cu ”treburili interne” mi se pare, vorba poetului, ca un vis de tinerețe printre anii trecători. Dar ce pitici pe creier făceam, ce plictisit căscam, depinde de starea în care eram.

Morala ?

Vorba lui Urmuz: Pelicanul sau Babița ?

Gheorghe Smeoreanu

P.S. Observ că am în computer o singură poză cu Ceaușescu, Urmuz lucrează electronic.