Voicu a fost condamnat și mai toată lumea crede că această hotărâre judecătorească a fost uvertura pentru condamnarea lui Voiculescu.

De la Voicu la Voiculescu e însă cale lungă.

Voicu a fost un măscărici, un combinagiu de doi bani, o gură spartă care nu putea păcăli pe nimeni decât pe fraierii de Locic și Cășuneanu, care atât de mult au lucrat cu statul, încât și-au pierdut uzul rațiunii.

Cu Voiculescu însă altfel stau lucrurile.

Patronul Antenelor este un depozit uriaș de secrete penibile și compromițătoare despre întreaga clasă politică. Are la dispoziție jurnaliști capabili să transforme această masă de informație în adevărate mine antipersonal.

Practic, Voiculescu poate distruge cariera oricui, oricând.

Fără să ader la teorii conspiraționiste, aș spune că acest om este și depozitarul unor secrete cu alonjă internațională. Veți spune că și Năstase se afla în aceeași situație. Desigur, atâta doar că Dan Voiculescu nu a deținut funcții majore în stat și nu are nicio obligație să-și țină gura. În plus, ziariștii săi pot oricând să mimeze pierderea controlului sau, mai potrivit, forțarea libertății de exprimare.

Arestarea lui Dan Voiculescu ține, într-o oarecare măsură, de siguranța națională. Depinde însă cum judeci acest aspect. Vor fi unii care vor invoca, în spatele ușilor închise, riscul major al unui asemenea demers.

Iată destule argumente împotriva celor care fac prea ușor trecerea de la Voicu la Voiculescu și retur.