Fotbalul e fotbal și ar fi exagerat să tragem concluzii politice în urma unui meci pierdut în fața echipei naționale din Bosnia și Herțegovina. Totuși, politicul este domeniul care influențează tot ceea ce se întâmplă într-o societate, așadar, putem face unele corelații.

Prima problemă pe care trebuie să o rezolv, cel puțin pentru liniștea mea, este aceea că antrenorul Mircea Lucescu a avut succese majore în străinătate, iar cu românii înregistrează un eșec dureros și rușinos.

Pe când marele antrenor era la Galatasaray, am avut prilejul să îl vizitez acasă, la Istanbul, imediat după o partidă din cupele europene. De la miezul nopții și până în zori, domnul Lucescu ne-a vorbit, mie și persoanei datorită căreia fusesem acceptat acolo, despre modul în care gândește și simte el jocul de fotbal. A fost o plăcere să îl ascult deoarece sunt microbist, era ca și cum, fiind meloman, aș fi avut ocazia să îl ascult o noapte vorbind despre muzică pe Sergiu Celibidache.

Așa se face că atunci când Mircea Lucescu a fost numit antrenor al echipei României, am fost sigur că va avea succes, strălucirea antrenorului fiind prea puternică pentru a mă îndoi de ceva. Iată de ce stau și mă întreb acum: ce s-a întâmplat?

Citiți continuarea articolului AICI.