Opinia publică nu lucrează cu nuanțe, dar ar trebui să o facă. Potrvit Codului Penal, darea de mită nu constituie infracţiune atunci când mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de către cel care a luat mita. Mituitorul este, în acest caz, victimă.

Art. 290 Darea de mită (1) Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în condiţiile arătate în art. 289, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani. (2) Fapta prevăzută în alin. (1) nu constituie infracţiune atunci când mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de către cel care a luat mita. (3) Mituitorul nu se pedepseşte dacă denunţă fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta. (4) Banii, valorile sau orice alte bunuri date se restituie persoanei care le-a dat, dacă acestea au fost date în cazul prevăzut în alin. (2) sau date după denunţul prevăzut în alin. (3). (5) Banii, valorile sau orice alte bunuri oferite sau date sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

Așadar, vicepremierul Dragoș Anastasiu, pe care, până în prezent,  nu îl simpatizez pentru că nu îmi place mutra lui și nimic mai mult, nu are de ce să demisioneze. A fost o victimă a sistemului, cum sunt mulți din mediul de afaceri. A-l blama înseamnă a da implicit dreptate sistemului și a-l încuraja să procedeze la fel și în viitor.

Cerând demisia lui Anastasiu promovăm judecata fără circumstanțe și învinuirile lipsite de înțelepciune. Progresul presupune reducerea gradului de populism și invitarea opiniei publice la cât mai mult discernământ.

Dincolo de cazul Anastasiu, trebuie să ne obișnuim să nu mai judecăm din încheietura minții.

(G.S.)