Menţionez din start că fac parte din categoria care dacă anul viitor, să presupunem că preşedintele României, domnul Crin Antonescu ar urma să fie suspendat din funcţie de o majoritatea parlamentară USD (PSD + PDL) voi contesta vehement acest gest politic, ca fiind un atac la adresa statul de drept şi în nici un caz nu voi bate din palme. 

De aceea nu am mers duminică la referendum. Atunci când nu înţeleg un lucru, mă sperie şi dau înapoi. 

Nu-mi plac scenariile, nu cred în teoria conspiraţiei, nu personific răul nici în Băsescu, nici în USL, nici în FMI, nici în UE, nici în maghiari sau în olteanul din Caracal.

La vârsta pe care o am am băut cafeaua pe terasasele pragheze, berlineze, pariziene, budapestene. Am un respect pentru civilizaţia apuseană, mă consider european apriori, nu fac afaceri, dar sunt serios în muncile presatate. 

Nu îmi fac concediul la bulgari, la all-inclusive, nu iau restul de  până în 50 de bani atunci când cumpăr ţigari sau merg cu taxiul, dar nici nu pierd vremea ore în şir aruncând în stânga şi dreapta cu bani de bere. Citesc când am timp, privesc talk-show-ul politic deopotrivă pe toate posturile de televiziune, nu defilez snob cu Discovery, mă uit şi la filme americane, nu am fiţe de intelectual profund, nu pierd vremea în analize schopenhauer-site, pe care le cred bune doar de agăţat gagici. Îmi plac, apropo, femeile, dar nu de genul celor plimbate de Mazăre la vot pentru că eu cred că cel mai bun afrodisiac e inteligenţa, în sensul că la ţigara de după merită să schimbi şi două-trei cuvinte.

Mă simt confortabil în târgurile ardelene, pentru că simt importanta contribuţie pe care au adus-o sașii, austriecii şi maghiarii timp de sute de ani la dezvoltarea mentală, urbanistă şi industrială a zonei. Ştiu că Renasterea şi valorile iluminismului au pătruns pentru prima dată în ADN-ul sibianului şi mult mai tâziu în cel din Drăgăneşti – Vlaşca. 

Nu dau bani la cerşetori, dar mă sensibilizează bătrânele care cerşesc, fiindcă mă revoltă cei care-și trimit mamele sau bunicile la cerșit. Am tabieturi şi caut modele în mine şi nu vânez „prestigiul” pe micul ecran. Nu merg cu maşina la Căcăcioasa, sau pe malul Olăneştiului la Păuşeşti, să fac grătare şi să vântur micii. Merg la biserică sporadic, dar nu mă încumet să stau la o slujbă până la capăt dacă nu o înţeleg. Nu ies dintr-o biserică „ipocrit pătruns” şi în văzul lumii. 

Mă consider şi frumos şi deştept, modestia mi se pare o eschivă a celor slabi. Şi înjur când mă enervez, ca o formă de detensionare interioară, dar mă şi controlez atunci când situaţia o cere. Îmi place umorul sec, dar râd şi la un banc porcos cu replică faină. Nu mânânc la ore fixe şi mă enervează tradiţionaliştii farisei. 

Am multe vicii şi păcate, dar nu urăsc oameni şi nu sunt răzbunător….

Bun, acesta este portretul celui care a stat duminică la referendum acasă. Nu este băsist, nici pedelist, ci are responsabilitatea sincerităţii. Este doar poziţia unui om care se mişcă fluent printre reperele statului de drept. Pentru că reperele unui stat de drept sunt coloane printre care se circulă degajat şi liber. Distrugerea acestor repere ar duce la sufocare. Iar eu sunt claustrofob, atunci când, în trei-zile, mi se dărâmă aceste repere pentru că aşa „vrea muşchii unei majorităţi contextuale”.