Acum vreo doi ani, am fost într-o delegație primită de mai mulți șefi de stat și de guvern din țări africane.

Dacă aș fi aflat că, de pildă, în Guineea Bissau, primul ministru nu-i răspunde la telefon președintelui, aș fi reținut acest aspect ca pe un fapt de culoare locală, la fel de pitoresc precum girafele, zebrele, struții și hipopotamii pe care i-am văzut în savană.

Dar nu, în țara amintită și în toate celelalte pe care le-am vizitat, nu se punea problema ca premierul să nu-i răspundă la telefon președintelui.

Ceea ce nu se poate în Africa neagră, se poate la București.

Istoricul Lucian Boia a scris o carte intitulată “De ce este România altfel ?”. Poate un psiholog ar putea să scrie cartea “De ce este Victor Ponta altfel ?”. 

Ori poate e nevoie de un psihiatru ?

Ponta poate să nu-i răspundă la telefon soacră-sii, deși n-ar fi frumos. Totuși, pe ea nu a ales-o nimeni, pe când președintele a fost ales de peste jumătate din populație și reprezintă România.

Părinții divorțați sunt obligați moral să vorbească între ei la telefon pentru binele copiilor. Medicul care operează și medicul anestezist, dicrectorul general și cel economic, căpitanul de vas și secundul său, patronul și liderul de sindicat, toți aceștia sunt obligați moral să-și vorbească, chiar dacă nu se plac, chiar dacă se urăsc.

Totuși, de o lună de zile, Ponta îi răspunde la telefon soacră-sii, în mod cert, în schimb nu-i răspunde lui Băsescu, președintele României.

Probabil că și în cazul în care România însăși ar putea folosi telefonul, Ponta nu i-ar răspunde.

Îl văd cu ochii minții cum și-ar privi celularul și i-ar zice lui Șova: “E România, nu-i răspund, dă-o-n mă-sa, să văd cum se oftică”.