Îmi place mult ideea de a încastra o Capsulă a Timpului în structura Stadionului ”Nicolae Dobrin”. Felicitări primarului Cristian Gentea pentru inițiativă!

Mai puțin îmi place intervalul de timp ales – 30 de ani.

Nu generează niciun fel de fior metafizic acest interval, mulți dintre cei care vor participa la închiderea capsulei vor putea participa și la deschiderea ei, să dea Dumnezeu să trăiască toți.

În istoria acestei practici, intervalul minim este de 100 de ani

• „Detroit Century Box”: depusă în 1900 și deschisă în 2000. Conținea fotografii, scrisori și descrieri ale vieții din 1900.
• Multe capsule depuse în școli, primării sau monumente sunt concepute pentru un secol. Există numeroase cazuri în care au fost efectiv deschise după 100 de ani.

• În 2026, SUA a sigilat o capsulă pentru aniversarea a 250 de ani de la Declarația de Independență. Va fi deschisă în 2276.
• 1.000 de ani – există proiecte concepute pentru asemenea intervale; de exemplu, „Helium Centennial Time Columns” din Amarillo au date de deschidere în 2068 și 2968.
• 5.000 de ani – celebrele capsule Westinghouse, îngropate la New York în 1939 și 1965, sunt programate să fie deschise în 6939.
• Aproape 6.000 de ani – „Crypt of Civilization” de la Oglethorpe University a fost închisă în 1940 și este destinată deschiderii în 8113.
• Un caz foarte ingenios este cel al Panasonic Expo ’70: două capsule identice, una destinată anului 6970, cealaltă fiind deschisă periodic — inițial în 2000 și apoi din 100 în 100 de ani — pentru verificarea stării materialelor.

Mi se pare că 100–250 de ani este intervalul cel mai interesant dacă scopul este ca autorii capsulei să poată spune: „Nu vom mai fi aici, dar urmașii noștri vor putea vedea ce gândeam și cum trăiam noi.”

Scriu aceste rânduri în preziua montării capsulei. Evident, nu cred că voi putea schimba nimic cu privire la interval, dar consider că ”inginerii” acestui proiect puteau da dovadă de mai multă metafizică.

30 de ani?

Este aproape o capsulă pentru contemporani.

Gheorghe Smeoreanu