Eroarea fundamentală pe care a făcut-o Crin Antonescu şi pe care Occidentul nu o va uita niciodată, din păcate, a fost chiar în timpul interimatului de la Cotroceni. Întrebat de ce se teme cel mai mult, preşedintele interimar de atunci a spus sec şi franc: de Departamentul de Stat al SUA. 

Nici el însuşi nu a ştiut în acel moment ce grozăvie a debitat în emsiunea lui Gâdea. Pentru că Antonescu nu era şef de partid atunci, era chiar preşedintele României. Implicaţiile acelui text sunt extrem de grave, dacă de exemplu, în următoarele ore s-ar fi întâmplat o catastrofă. De exemplu, Coreea de Nord ar lansa brusc câteva rachete spre SUA, Japonia, Coreea de Sud şi s-ar declanşa al treilea război mondial. 

România atunci era reprezentată de un preşedinte care s-a manifestat vizibil împotriva SUA. Ar fi fost extrem de delicată poziţia României care vede în Departamentul de Stat un inamic al naţiunii. România în ce tabără beligerantă ar intra ? Prin declaraţiile făcute la Antena3,  automat  ţara noastra s-ar fi aflat în orice altă tabără numai în cea cu americanii nu. Ar fi rămas pe dinafară în cel mai fericit caz. Cu un astfel de preşedinte anti-american ulterior anti-german sau anti – Uniunea Europeană, România ar fi fost un stat necredibil şi complet neprotejat. Asta este gafa monumentală care l-a îndepărtat definitiv pe Crin  de scaunul de la Cotroceni. 

Mesajele trimise ieri de cele două ambasade, ale SUA, respectiv Marea Britanie au reparat imaginea României stricată în vară. Bruxelles care era ezitant în urmă cu două zile şi luat prin suprinderea de decizia lui Ponta a încuviinţat şi el faptul că totuşi România se normalizează. Cu ce risc? Cu riscul că Ponta va pierde probabil parte din electorat şi ava deveni subiect de linşaj mediatic la Antene, dar cu avantajul unei aduceri a României din nou în rândul naţiunilor civilizate. Poate că nu e o exagerare, dar gestul lui Victor Ponta de a propulsa în fruntea DNA un om cu o imagine excelentă în exterior în dauna populismului ultraconservator al opincarului român este similar cu gestul lui Constantinescu din 99 când a pus România la dispoziţia avioanelor NATO. Şi atunci liderul român se afla în opoziţie cu propriul popor ultra-ortodox. Pro-sârb. 

Aşadar Ponta a primit recunoaştere internaţională şi o merită. Nu ştim dacă în spate se află un şantaj sau vreun  troc, cei doi lideri de stat, Ponta şi Băsescu s-au comportat matur şi au pus interesul naţional mai presus decât interesul naţionalist. Au repus România pe şinele de pe care deraiase în vara lui 2012.

Gestul CCR de a repara o tâmpenie pe care 1600 de magistraţi români la comandă politică o porniseră în toamnă vine tot în contextul europenizării României. Astfel lucrurile se aşează. Justiţia este cea care a pus lucrurile la punct. 

Singura notă proastă în această ecuaţie rămâne poziţia de neînţeles a unor politicieni de dreapta sau jurnalişti tot de dreapta care nu au înţeles nimic din povestea asta şi mă refer aici la o Macovei, un Tapalaga sau Pora care au sărit aiurea în tramvai, doar dintr-un fundamentalism primar, la gâtul lui Ponta neînţelegând nimic din importanţa momentului. Un fapt care m-a determinat să fiu mai circumspect cu extremismele de orice fel pentru că, nu-i aşa, pentru o seară Macovei, Tapalaga sau Ponta au cântat aceeaşi melodie cu Gâdea, Ciutacu sau Badea.

Oare cum au citit, mă refer azi la Macovei, Tapalagă sau Pora comunicatele ambasadelor SUA și Marii Britanii? Au lăsat capul în jos, deşi probabil că au realizat gafa lor atunci când au urmărit discursul  lui Băsescu….