Dacă vrei să te mai respect, domnule Ciolacu, clarifică-ți mesajele. De la o vreme, mă plimbi dintr-o parte în cealaltă, faci un pas înainte și doi înapoi, dansezi un dans politic barbar, de neînțeles.

Dacă vrei să te mai aprob, domnule Ciolacu, spune ce vrei. E o hărmălaie obositoare la tine în casă, nimeni nu mai ascultă, toți vorbesc.

Dacă vrei să te urmez, domnule Ciolacu, arată într-o singură direcție, nu te comporta ca roza vânturilor.

Dacă vrei să te apăr, domnule Ciolacu, subliniază-ți și apără-ți valorile, nu umbla cu sferturi sau jumătăți de măsură, nu te purta ca un vinovat fiindcă vinovat vei rămâne.

Dacă vrei să te cred, domnule Ciolacu, spune o dată în ce mai crezi tu din tot ce ai jurat că vei crede, lideri, programe, idealuri. Apropo, mai ai idealuri sau idealul tău e lipsa oricărui ideal ?

Dacă vrei să-ți fiu prieten, domnule Ciolacu, spune-mi ce prieteni ai tu și nu încerca să mă împaci cu cu dușmanii.

Dacă vrei să nu te înșel, domnule Ciolacu, nu mă înșela sub pretextul că așa se face politică. Să rămâi alături de un lider ca tine e banal, să îţi fiu împotrivă ar fi interesant.

Dacă vrei să te iubesc, domnule Ciolacu, arată-mi ce iubești tu. Dacă îți e teamă să mărturisești ce iubești, voi începe să cred că e vorba despre nimic.

Dacă nu vrei să te respect, să te aprob, să te urmez, să te apăr, să te cred, să-ți fiu prieten, să nu te înșel și să te iubesc, continuă să faci ce faci acum, domnule Ciolacu.

Am fost sincer cu tine, dacă tu nu vei fi, voi înțelege. În fond, ești băiat mare, fă cum crezi, domnule Ciolacu.

Te mai aștept puțin, foarte puțin, nespus de puțin, domnule Ciolacu.

Al dumitale cronicar,

Gheorghe Smeoreanu