Este tentantă o comparație între Ion Iliescu și Călin Georgescu deoarece amândoi au în comun faptul că au îndeplinit ordine primite de la Moscova și au urmărit o schimbare de regim în România. Mai au în comun și folosirea ca măciucă politică a unor derbedei.

Ion Iliescu este însă o lumină față de Călin Georgescu. Iliescu a fost un factor de promovare a democrației, ce e drept, originală, în vreme ce Georgescu și-a dorit moartea partidelor, implicit a Parlamentului, adică reinstaurarea dictaturii. Iliescu a fost un om citit, rațional, pe când Georgescu este un semidoct dacopat. Chiar și în legătură cu derbedeii stă mai bine Ion Iliescu, fiindcă una e să chemi minerii, alta e să chemi mercenarii lui Potra. Măcar nenorociții de mineri nu omorâseră pe nimeni pentru bani.

Din păcate, atât Ion Iliescu, cât și Georgescu s-au bazat pe aceeași parte a națiunii caracterizată prin ignoranță, idolatrie și neînțelegere a ideii de dialog.

În ceea ce îl privește strict pe Ion Iliescu, este aproape imposibil să îl percepem corect, pentru simplul motiv că noi nu am  fost puși niciodată în slujba unei puteri străine. De crezut că toate scenariile, inclusiv acela cu teroriștii, au fost scrise la Moscova, iar Iliescu nu a făcut decât să le ducă la îndeplinire. Desigur, în îndeplinirea sarcinii, fiecare agent străin are doza sa de personalitate și bănuiesc că, după alegerile din mai 1990, Iliescu a fost lăsat mai liber, iar după 25 decembrie 1991, odată cu căderea lui Gorbaciov, a procedat cu aceeași libertate pe care au avut-o următorii președinți, adică una totuși limitată. Dacă Iliescu a fost agent străin, următorii locatari de la Cotroceni au fost păpușile sistemului, Emil Constantinescu declarându-se clar învins. Nu știm, imensa majoritate dintre noi, nici cum este să fii agent al unei puteri externe, nici cum este să fii marioneta Sistemului, motiv pentru care orice judecată asupra președinților României de după 1990 devine relativă.

Citiți continuarea articolului AICI.