Ar trebui văzut cum au reuşit laboratoarele sistemului să facă din Liviu Dragnea omul cel mai detestat din România. În mod cert există un algoritm bine testat, capabil să atragă ura asupra unei persoane, dincolo de orice argumente raţionale. Evident, ura nu are nimic de a face cu raţiunea.

Performanţa este cu atât mai spectaculoasă cu cât faptele care i se reproşează lui Dragnea nu sunt nici pe departe atât de grave precum cele înfăptuite, fără putinţă de tăgadă, de alţii. Tăieri de salarii, închideri de spitale, adăugarea după bunul plac la legi, schimbări de coduri juridice peste noapte etc. Totuşi, Dragnea, cu dosarul Referendumul şi Asistenţa Socială reprezintă tot ce e mai negru pe scena politică românească.

Inutil să mai spunem că dosarul Tel Drum a fost definitiv închis, că dosarul Belina e în ceaţă, iar în Brazilia nu s-a deschis niciun dosar pe numele lui Liviu Dragnea.

Muţi de admiraţie faţă de munca laboratoarelor, mai ales că a avut şi un caracter anticipativ, Liviu Dragnea fiind introdus în dosarul Referendumul înainte de a prelua preşedinţia PSD, trebuie să recunoaştem că şi răspunsul victimei, dat în urmă cu o săptămână, a fost genial.

Raţionamentul a fost următorul. Cine este ţinta urii în România ? Liviu Dragnea. Ar putea exista şi alte entităţi care să fie mai detestabile decât Dragnea ? La prima vedere, răspunsul este negativ, nimeni nu îl poate depăşi pe Dragnea la capitolul atragerii sentimentelor negative.

Uitasem însă de bănci, cărora mulţi români le sunt datori, de furnizorii de energie şi gaz, de companiile de telefonie mobilă. Păreau intangibile, imuabile, sacrosancte, dar au fost, în câteva zile, demitizate. Prin OUG, Liviu Dragnea mută o parte din ura atrasă asupra persoanei sale pe entităţile de mai sus.

Mişcarea este uluitoare şi se va vedea în sondaje. Va urca PSD, chiar şi Liviu Dragnea îşi va ameliora scorurile.

OUG de impozitare a băncilor , a companiilor de telefonie şi a caselor de pariuri, de plafonare a preţurilor la gaze şi energie nu este atât de aducătoare la buget pe cât se crede. Aduce însă un capital politic uriaş, mai ales că Iohannis şi opoziţia s-au grăbit să sară, din obligaţie sau din prostie, în ajutorul bogaţilor.

Dintr-o dată, Liviu Dragnea nu mai este pe primul loc în clasamentul urii, locul său fiind luat de cei vizaţi prin OUG. Sau, dacă vreţi, împarte premiul urii cu acestea, ex aequo.

Cum spuneam, mişcarea este genială, seamănă cu o vrăjitorie şi îşi poate revendica statutul de cea mai inteligentă soluţie politică din ultimii ani.

Gheorghe Smeoreanu