Revocarea Laurei Codruţa Kovesi trebuia să fie o decizie politică, nu tehnică.

Chiar presupunând că raportul ministrului Toader ar fi fost pozitiv, ar fi trebuit să se încheie cu anunţul revocării ca decizie a coaliţiei de guvernare. Acesta era spiritul politicii pe justiţie definit în campania electorală atât de PSD, cât şi de ALDE.

Coaliţia de guvernare are o politică pe Justiţie, nu ministrul Toader. Iar în cadrul acestei politici, încălcarea Constituţiei trebuie să fie un motiv de revocare fără alte discuţii a oricărui înalt funcţionar public.

Nu aşa ne-au spus PSD şi ALDE ?

Acum, bea Dragnea aghiasmă !

Ceea ce s-a întâmplat miercuri, între ora 18 şi 18,45, va rămâne ca un interval de timp în care PSD-ALDE a consfinţit ştirbirea statului de drept.
Niciun scenariu prudenţial şi conjunctural nu poate justifica ceea ce s-a întâmplat.

Este ca şi cum un episcop ar declara că nu crede sută la sută în Sfânta Treime, iar Sinodul l-ar menţine în funcţie din motive de oportunitate.

Iartă-mă, Doamne !

Desigur, politica nu e dogmatică, dar trebuie să aibă o dogmă şi anume Sfânta Constituţiune.

Chiar şi Rică Venturiano zicea:

„ Democratiunea romana, sau mai bine zis tinta Democratiunii romane este de a persuada pe cetateni, ca nimeni nu trebuie a manca de la datoriile ce ne impun solemnaminte pactul nostru fundamentale, sfanta Constitutiune…”

Miercuri, ministrul Tudorel Toader a fost nu din Caragiale, ci din Kafka.

Din Caragiale rămâne Dragnea cu nu îmi asum.

În fine, ce să se mai teamă poporul pesedist de Klemm, când îl are pe Dragnea.

Dragnea, care a fost în această situaţie doar un fel de Iohannis de Bărăgan.

În fine, să ne uităm zilele astea să vedem ce mănâncă nişte porci din Teleorman. Nu cumva li s-a pus în troacă Constituţia ?

Gheorghe Smeoreanu