CSM a dat publicității un comunicat în care încearcă să salveze onoarea fostei președinte a ÎCCJ Livia Stanciu care l-a condamnat pe Mircia Gutău nerespectând drepturile procedurate. 

Numai că minciuna are picioare scurte și CSM se încurcă în propriile argument, affirmând următoarele:

“Trebuie menţionat că potrivit legislaţiei în vigoare la data soluționării cauzelor penale privind pe numiții Mircia Gutău și Octavian Găitănaru de către instanțele naționale, legislația nu prevedea norme imperative care să impună judecătorilor din recurs obligația de a readministra probele şi de a reaudia martorii ascultați la instanțele de fond și de apel, după parcurgerea deja a unei căi devolutive de atac.

Abia ulterior, în anul 2009, după prima condamnare a României de către Curtea Europeană, Statul Român, prin Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea soluționării proceselor, a procedat la modificarea dispozițiilor procesual penale în sensul ca instanțele de control judiciar sunt obligate să administreze în mod nemijlocit probele supuse analizei și să reaudieze inculpații.”

Ei bine, Mircia Gutău a fost condamnat după 2009, adică în ianuarie 2010, aşadar normale imperative la care face referire CSM existau.

Ruşine, CSM !

G.S.