De la o vreme, nu despre competenţă trebuie să vorbim când ne referim la guvernele României, ci despre mai multă sau mai puţină trădare naţională.

Guvernul Ponta nu a realizat lucruri geniale, care să fi ţinut de mari scăpărări de inteligenţă, ci a luat măsuri fireşti, pe care orice român le-ar fi putut pune în planul de guvernare.

Când Ponta spune că nu a tăiat de la nimeni niciun leu, adăugând ceva la pensii și salarii, că a deblocat fondurile europene și a adus 10 miliarde de euro în țară, că a scăzut TVA, CAS, impozitul pe dividende şi pe pe microîntreprinderi, că a construit școli și maternități (nu penitenciare) nu merită Premiul Nobel pentru Economie, în schimb merită destul respect.

Nu cred că miniştrii lui Ponta au fost mai competenţi decât cei ai lui Cioloş, poate chiar dimpotrivă, cred însă că au fost mai puţin infiltraţi de forţe exterioare, că au fost mai puţin manipulaţi şi dispuşi să trădeze interesul naţional.

Discuţia despre competenţă şi incompetenţă nu face decât să distragă atenţia de la faptul că, de acum, cineva va dori să ne pună guvernele cu mâna, fără ca ele să mai reprezinte rezultatele alegerilor.

De vreo două ori, românii au ales prea bine, ceea ce a dat de gândit: dacă vor alege bine şi la sfârşitul acestui an ?

De aici vechea discuţie despre Guvernul Meu, despre Tehnocraţi şi, mai recent, despre faptul că, orice va fi la vot, Cioloş va rămâne premier.

Cineva pare deja îngrijorat că românii vor vota cum trebuie.

Gheorghe Smeoreanu