Încearcă lumea să înțeleagă de ce s-a dus Klaus Iohannis la schi după ce statul pe care îl prezidează a ars oameni de vii. Nu e nimic de înțeles, este ca și cum te-ai strădui să explici de ce stăpânul are drept de viață și de moarte asupra iobagilor, ori de ce regele iese călare și înconjurat de oșteni și paji din palatul său.

Veți spune că una era Evul Mediu și alta este democrația, atâta doar că și aici se creează o confuzie, fiindcă în România doar forma este democratică, pe când conținutul statului este unul medieval.

Aceste atitudini de sfidare sunt asumate, nu reprezintă în niciun caz greșeli de PR, așa cum vrem să ne amăgim. Nu greșește nimeni, totul este în firea lucrurilor, scopul fiind acela ca gloata să priceapă că nu are niciun cuvânt de spus, să se mire și să își piardă reperele.

Spun de câțiva ani că românilor li se provoacă deliberat o stare de disonanță cognitivă cu privire la rolul statului, la suveranitate și democrație. Națiunea trebuie să fie cuprinsă de torpoare pentru a fi jefuită și, în cele din urmă, desființată.

Dacă ni se sugerează că psihologia popoarelor este incorectă politic, asta nu înseamnă că nu se ocupă specialiștii de psihologia poporului român pe principiul că trebuie să-ți cunoști inamicul ca să îl poți îngenunchea.

A nu se înțelege, în cazul concret, că Iohannis a primit pe bilețel indicația de a pleca la schi, dar pot spune fără teama de a greși că atunci când a fost propulsat în fruntea statului, cei care l-au urcat acolo știau că va pleca la schi.

După cum se poate vedea, lucrurile nu sunt chiar așa de simple și nu pot fi surprinse în știri de televiziune oricât de bine intenționat ar fi cineva. De altminteri, manipularea a atins asemenea grade de profesionalism și subtilitate încât nimeni nu o poate prezenta mediatic, nu o poate explica celor mulți.

Teoretic, ar fi ceva de făcut, dar pentru asta ar trebui să luăm în calcul ipoteza unei iluminări naționale, ceea ce sună cam mistic.

Un alt exemplu este că avem un ministru al Sănătății fără studii universitare, vizibil pus acolo pentru a îndeplini anumite ordine ale celor care îl țin de zgardă. Greu și acest fapt de plimbat prin televiziuni deoarece produce atâta mirare încât lumea simte nevoia să treacă peste. Încurcate sunt căile indignării.

Mă opresc aici, sunt doar câteva gânduri exprimate pentru a-mi face datoria față de adevărul acestor timpuri, dar cine mai este atent la adevăr în post – adevăr ?

Gheorghe Smeoreanu