Pe platforma comunitatealiberala.ro a apărut un studiu semnat Victor Giosan în care este explicat ”suveranismul” cu mare acuratețe. Un fragment al acestui material se referă, cu titlu de exemplu, la uzinele de la Mioveni. Ce s-ar întâmpla cu Dacia Renault dacă ar guverna suveraniștii ? Iată, mai jos, explicațiile.

Investițiile Renault în România după 1998, la Mioveni și Titu în principal, au însemnat pe termen scurt-mediu un transfer de fonduri dinspre Franța spre țara noastră – Huo! spun suveraniștii francezi (care acolo nu sunt numai de dreapta, ci și de stânga). Acest lucru a stimulat pe de-o parte dezvoltarea în România a unei puternice industrii orizontale de echipamente auto, care deservea și alte mari companii auto europene. Pe de altă parte aceste investiții au generat zeci de mii de locuri de muncă bine plătite – deci au consolidat cererea solvabilă: cu alte cuvinte au crescut capacitatea salariatului de a cumpăra bunuri de larg consum, fie direct, fie pe bază de credit.

Și Renault și Franța au câștigat – s-a văzut asta mai ales în timpul crizei economice dintre 2008-2010 când compania franceză s-a bazat foarte mult pe vânzările de autoturisme Dacia pentru a trece prin furtună: vă mai amintiți cum acest automobil domina vânzările din Germania din cadrul programului lor Rabla de subvenționare a achiziției de automobile noi, proiectat de fapt pentru a susține industria germană, dar care datorită regulilor liberale și integratoare ale UE s-a aplicat tuturor producătorilor europeni. Astfel multe locuri de muncă Renault din Franța au fost salvate.

Treptat Renault-Dacia a trecut de la producția de autoturisme ieftine (7-10 mii de Eur) la mașini tot mai sofisticate și scumpe Duster/Bigster (unde unele modele se aproprie sau depășesc 30 de mii de Eur) – fenomen ce reflectă simultan: creșterea complexității autoturismelor produse în România, a posibilității ei de concura cu cele mai importante industrii auto europene, americane sau asiatice; dar și creșterea puterii de cumpărare a consumatorului român. Această putere de cumpărare superioară – cerere solvabilă mai mare – s-a reflectat inclusiv în achiziția de bunuri de consum franceze: autoturisme Renault, Peugeot, Citroen, electrocasnice Rowenta, etc. Deci joc de sumă pozitivă unde 1+1 = 2,5 iar surplusul de 0,5 s-a împărțit cumva – foarte probabil în favoarea României deoarece în perioada 2007-2025 puterea de cumpărare românească a crescut mai mult decât cea franceză.

Acum suveranistul român și cel francez sunt profund nemulțumiți de acest aranjament – nu este clar de ce, dar nu mai contează: votează în consecință și vin la putere guverne suveranist-izolaționiste și în România și în Franța. Guvernul suveranist român, pe baza sloganului ”România înainte de toate”, consideră aranjamentul Renault-Dacia dezavantajos pentru statul român și decide în consecință fie impozite mai mari pe corporații, fie imposibilitatea repatrierei profitului obținut, fie, o măsura radicală, pur și simplu naționalizarea companiei Dacia.

Guvernul francez, pornind de la sloganul similar ”Franța înainte de toate” impune companiei Renault fie să oprească orice nouă investiție la Dacia, fie să se retragă complet din România. Războiul comercial–economic se amplifică, se încalcă grosolan de ambele părți regulile pieței comune europene, se flutură sloganuri ROEXIT sau FRAEXIT și tot așa. Consecința: investiții se prăbușesc în România, Renault pleacă și guvernul suveranist al României rămâne cu Dacia în brațe și cu o industrie pe orizontală de componente auto cu o piață de desface redusă drastic. Consecința imediată – șomaj de masă, creșterea cheltuielilor bugetare cu ajutoarele de șomaj, deficite bugetare mari (venituri reduse datorită recesiunii, cheltuieli sociale crescute datorită recesiunii).

Guvernul suveranist al României caută soluții în exterior acolo unde-l îndeamnă ideologia: China. Numai că o preluare a Daciei de către companiile chineze presupune anularea legislației suveraniste privitor la impozitele corporațiilor multi-naționale sau la repatrierea profitului. În plus negocierile cu China sunt dominate de principiul mercantilist al puterii – cine credeți că va fi câștigătorul și cine pierzătorul din această afacere de sumă nulă: România sau China? Nu trebuie uitat că regulile economice și juridice uniforme de azi din interiorul UE reușesc în foarte mare măsură să elimine asimetria puternic – slab, să anuleze principiul că ”cel puternic ia tot”.

În final guvernul suveranist român ține la principii, nu poate accepta exploatarea chineză și decide păstrarea în proprietate publică a Daciei – va numi un nou director general și un nou consiliu de administrație. Cum o va face? Evident pe baza criteriilor strict politice – în fond acolo trebuie să fie oameni fideli care să aplice consecvent suveranismul economic. În consecință noul director general este Ana Maria Gavrilă (o alternativă ar fi Diana Șoșoacă), iar consiliul de administrație este compus din membrii AUR, POT și SOS. Uraaaa – am salvat compania și am adus prosperitate deplină în țară: diaspora poate oricând să se re-întoarcă.”