Ce ne facem cu atâta AUR?

Motto: „Ei se prefac că sunt dușmani. Au în cap o singură frică, cu adevărat: să nu vină AUR la guvernare, la putere. Știu sondajele: AUR-ul este peste 40% în momentul de față. Cu redistribuire, ar ajunge la 50%. Eu sunt printre puținii oameni din România care fac sondaje de opinie și vă spun că AUR, în mod constant, în ultima perioadă, este la 45%. Nu mă interesează ce spun alții. Eu știu să măsor și, pe o perioadă lungă de 20 de ani, s-a dovedit că am știut să măsor”.

Mirel Palada

Este AUR un semn de boală, ori un semn de sănătate a societății românești?

Este un semn de nevroză!

Ar fi fost un semn de autism social ca românii să fie insensibili la gravele anomalii petrecute în anii de tranziție de la socialism, la democrație și economie de piață, de la CAER și Tratatul de la Varșovia, la UE și NATO.

România cea nouă s-a plămădit prin corupție și nici nu se putea altfel, deoarece acumularea primitivă de capital presupune jocuri oneroase, adesea criminale, de interese. Românul care a pus un accent excesiv pe cinste și corectitudine s-a văzut umilit de cel care a tratat valorile morale și legislația cu lejeritate. Românul competent a fost depășit de românul dinamic, definiția muncii s-a schimbat peste noapte, iar disciplina ca valoare a fost înlocuită de libertate. O întreagă lume ideologică s-a prăbușit, iar din ruinele și rămășițele ei s-au născut pluripartidismul și parlamentarismul. Cine nu s-a putut reconstrui interior, cu bune și cu rele, a pierdut partida.

AUR este reacția organismului social la stresul tranziției, este un fel de migrenă, de febră, de anxietate. Prin Călin Georgescu, AUR a devenit o formă de delir.

Problema care se pune este cum ne tratăm de AUR, iar de aici încolo opiniile sunt divergente. Aș spune că AUR trebuie trezit la realitate, iar singura modalitate de a o face este să fie invitat la guvernare. Vor vedea auriștii din popor cât de complexă a devenit lumea din punct de vedere politic și economic, iar liderii lor vor fi obligați să declare public că plaja acțiunilor este îngustă.

AUR la guvernare? Trebuie să vrea să vină. L-am auzit de multe ori pe Dan Dungaciu spunând că AUR nu vrea la putere, ci vrea puterea.

Recunosc că am evitat să îmi dau un răspuns tranșant la întrebarea dacă AUR trebuie tratat democratic sau izolat prin celebrul și ipocritul cordon sanitar. România se află iarăși în fața unor situații în care nu a mai fost pusă și are nevoie de o soluție inspirată. E ușor dar ineficient pe termen lung să lipești etichete pe ambalajul AUR, în speranța că majoritatea românilor se va feri să cumpere acest produs politic considerat exploziv. Sondajele arată că societatea ignoră etichetele și crede din ce în ce mai mult că soluția auristă este cea salvatoare.

Ce-i de făcut?

O soluție ar fi aceea de a lăsa istoria să își urmeze cursul firesc, iar dacă AUR va obține în 2028 suficiente voturi încât să poate guverna singur, să guverneze. Nimic mai democratic, dar nimic mai periculos. Fără experiență, fără suficientă competență, fără credibilitate externă, un guvern AUR ar putea pur și simplu să demoleze România într-un mod înspăimântător, ducându-ne pe o a treia cale neexplorată și compromițătoare. Este aproape exclus ca o guvernare AUR sută la sută să aibă succes. Dezastrul ar fi prea aproape.

Așa stând lucrurile, apare soluția imorală. Prin mecanisme manipulatorii și chiar de forță, AUR poate fi împiedicat să obțină o majoritate, dar din nou consecințele sunt imprevizibile. Meteorologia și psihologia socială sunt științe deterministe dar totuși stohastice, niciodată nu știi ce se poate întâmpla cu adevărat.

Ne aflăm în fața unui paradox de tip eleat.

Putem lăsa ca democrația să distrugă democrația? S-a mai întâmplat în istorie, nu ar fi o noutate absolută. Democrația poate produce, prin propriile sale proceduri, o putere care începe să desființeze condițiile necesare existenței democrației. În Filipine, în Peru, în Venezuela, în Turcia, în multe alte țări s-a produs această nenorocire. Faptul că în UE încă nu s-a întâmplat așa ceva este suficient de asigurator? Aș spune că nu, ținând seama de fluiditatea politică din Occidentul ultimilor ani.

Totuși, nu poate fi o axiomă faptul că AUR ar distruge democrația, însă curentul georgist din acest partid este suficient de înspăimântător.

Cum stăm astăzi?

Partidele autointitulate prooccidentale par a se fi lăsat pe mâna sorții și a Puterilor Garante. Dar dacă Franța, Germania, UE carevasăzică, se vor gândi că este nevoie de un exemplu viu, de o catastrofă românească, pentru a trece la Statele Unite ale Europei?

În vremea asta, guvernul provizoriu ne sărăcește, Bruxelles-ul ne șantajează, românii își sporesc nivelul urii.