De la o vreme, îmi comentează articolele, mai ales pe cele despre războiul din Ucraina, un tânăr domn, român din Milano. În funcție de distanța dintre opiniile sale și ale mele, nu ezită să mă insulte.

Aflu de pe Facebook că preopinentul meu este:

– Montatore Mobili. 

– A învăţat la liceo agricolo.

Există în retorică așa-zisul argument ad verecundiam, adică al autorității, în sensul că ascultă-mă pe mine, eu am dreptate, eu am autoritatea de a spune cum stau lucrurile.

Ce autoritate să aibă însă un ziarist ?

Vă spun eu, niciuna.

Am pierdut timpul 13 ani în amfiteatrele unor școli din țară și de afară, ”montatore mobili” nu s-a deranjat în acest sens.

Totuși, are dreptul nu doar să spună ce crede, ci chiar să mă înjure.

Situația îmi place, se împlinește vorba Apostolului, din Corinteni 1:

” Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de rușine pe cele înțelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de rușine pe cele tari. Și Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii și lucrurile disprețuite, ba încă lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt, pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu.”

Absolut corect, sincer și fără ipocrizie, ”montatore mobili” ar trebui ținut aproape.

Totuși, m-a pus diavolul de l-am blocat.

Gheorghe Smeoreanu