Presa independentă s-a ferit să analizeze în profunzime scandalul de la conferința de presă a președintelui Băsescu.

Motivul este acela că presa rațională (independența îți dă posibilitatea să fii mai rațional decât cei aflați în slujba mogulilor) plătește totuși tribut idolotrizării libertății presei.

Sfântul Ioan Damaschin susține că nu trebuie să ne facem idol nici măcar din Sfânta Scriptură. Nici presa nu trebuie să își facă idol din libertatea ei.

Riscând să pară puerilă, aș face o simulare pe datoria de a răspunde în fața unei autorități.

De pildă, suntem datori să dăm răspunsurile cuvenite polițistului  care ne oprește în trafic. Ne spunem numele, prezentăm documentele. Să presupunem însă că o femeie a fost, cândva, victima unui viol. A reținut chipul violatorului, dar acesta nu a fost prins. Peste o vreme, oprită de agentul de circulație, femeia își dă seama că îl are în față pe violatorul ei, ajuns acum polițist. Mai are datoria să răspundă la întrebări și să prezinte documentele ? Evident, nu.

Ajungem la cazul președintelui României. El este dator să răspundă necondiționat întrebărilor presei. Să presupunem însă că, odinioară, un hoț i-a furat celui ce avea să devină președinte portofelul. I-a reținut chipul fiindcă s-a impregnat în memorie. Peste o vreme, președintele observă că hoțul de altădată a devenit jurnalist. Este obligat să răspundă întrebărilor acestuia ? Din nou, evident, nu.

Îmi cer scuze pentru aceste scenarii la limita kitsch-ului.

Traian Băsescu a avut tot dreptul să recunoască în tânărul jurnalist figura violatorului și hoțului, situație în care nu s-a simțit obligat să răspundă întrebărilor acestuia. Dacă ar fi făcut-o, ar fi dat dovadă de o stupizenie ieșită din comun și am fi putut spune că avem un președinte slab la minte.

În România avem patroni de ziare cu multiple condamnări penale, redactori-șefi cu un cazier impresionant, reporteri care încă nu și-au arătat buletinul la secretariatul redacției.

În plus, avem trusturi de presă aflate în luptă deschisă cu statul de drept întrucât patronii lor au ori riscă să aibă probleme cu justiția.

Aș vrea ca idolatrizarea presei și a libertății ei să nu ne împiedice să vedem că aceste trusturi nu respectă valorile minimale ale democrației și ale drepturilor omului.

Acest gen de presă trebuie izolat. 

De ce ?

Dacă ne putem astfel de întrebări suntem precum copiii care vor să știe de ce au elefanții trompă.

Așadar, dacă Traian Băsescu ar fi răspuns întrebărilor reporterului de la Antena 3 ar fi dat dovadă de lașitate și promiscuitate.

Există destulă presă liberă care îl poate chestiona pe Băsescu pe subiectul spinos al posibilului trafic de influență care ar fi adus-o pe fiica președintelui în postura de notar favorit al Gazprom.

De curând, presa a publicat o știre despre o prostituată care își lua copilul la locul ei de muncă. Putem vorbi, în astfel de cazuri, despre respectarea sentimentelor de mamă ? Nu putem.

Presa prostituată s-a prezentat la Cotroceni și a luat copilul cu ea.

Ce să-i răspundă Băsescu copilului ? L-a trimis la plimbare.

Răfuiala era cu mă-sa.