Pentru cine vorbesc ei ?

Am citit mesajul premierului Nicolae Ciucă adresat poporului cu prilejul Anului Nou.

Te sperii de atâta formalism și te întrebi pentru cine vorbește Ciucă.

Luați de aici limbă stearpă:

”Avem nevoie de reformă instituţională, de debirocratizare şi digitalizare, dar este la fel de important să înţelegem că pentru acestea avem nevoie de timp şi de resurse umane. Schimbarea mentalităţii se face prin educaţie şi participarea cetăţeanului la acest proces. Viitorul nostru va arăta aşa cum ne dorim doar dacă vom investi în el, dacă tinerele generaţii vor regăsi în ţara lor locul în care vor dori să trăiască şi să se dezvolte. Dacă le vom oferi educaţia şi motivaţia de care au nevoie, vom reuşi să ne bucurăm împreună de acest viitor”, afirmă prim-ministrul.

Sunt convins că acela care nu vorbește ca oamenii nu va face nimic bun pentru oameni.

Veți zice că, totuși, guvernul lucrează, Nicolae Ciucă lucrează, nu are cum să nu fie și lucruri bune.

Sunt, dar prin ricoșeu, cu mantă, omul se pierde printre proiecte. Și mai e ceva, cel mai important aspect:

Românii au nevoie de unitate, de mândie națională, de încredere că împreună vor depăși situațiile dificile.

De frică să nu fie taxați drept naționaliști, ceea ce simplu poate fi tradus de unii prin extremism, pentru a nu se spune că sunt euroseptici (ce nebunie !) politicienii români preferă limba de lemn.

Cu limbă de lemn se conduce o țară de lemn, nu una cu oameni vii.

Pentru cine a vorbit premierul Ciucă ? Nu pentru națiunea pe care o conduce. A vorbit pentru presă, pentru Bruxelles, pentru americani, pentru servicii, pentru posteritate.

Un discurs mort, de om deloc viu.

Toți liderii lumii democrate de azi vorbesc ca și cum ar conduce națiuni de teracotă. În pustiul vorbelor rar vibrează câte un sentiment. Șlefuite pentru a nu risca, aceste discursuri ajung goale de orice conținut. Din acest motiv (dar și din altele) omenirea zisă democrată e deprimată, alterată, căpiată.

Democrația înseamnă măcar un strop de sinceritate, un dram de omenie, altfel devine o democrație de tinichea.

Problema este că să fii la noi un politician sincer înseamnă să recunoști traficul de influență al ambasadorilor marilor puteri, subordonarea serviciilor secrete serviciilor secrete ale marilor puteri, să vorbești despre birocrația impunitivă din UE, de jocurile de interese ale Comisiei Europene, de furtul fiscal al multinaționalelor, de faptul că ni s-a furat suveranitatea etc.

Fiindcă nimeni nu își asumă riscul (exemplul Dragnea funcționează) avem discursuri gen premierul Ciucă, în gura căruia și ”la mulți ani” sună a ”să vă fie țărâna ușoară”.

Gheorghe Smeoreanu